Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Balonul şi buzunarul
În perspectiva scrutinului din ultima zi de toamnă, tot mai des citată e o spusă atribuită cînd lui Bismarck, cînd lui Clemenceau - nu se minte niciodată mai mult ca înainte de alegeri, după vînătoare şi în timp de război.

Nu e de mirare, căci la noi toate elementele acestei butade s-au concentrat grămadă: după o vînătoare glamuroasă cu ghinion, s-a pornit un război mediatic între greii politicii autohtone, a făcut victime, a generat regrupări de efective şi schimbări pe la cartierele generale şi mai continuă şi acum, urmînd probabil să culmineze în ziua introducerii buletinelor de vot în urne. În plus, războiul real s-a declanşat în vecinătatea ţării, fiind provocat de aceeaşi dilemă de la tradiţionala noastră răscruce geopolitică - ne integrăm în Uniunea Europeană sau în cea Euroasiatică? Pînă nu demult, politica evazivă în raport cu această dilemă era dacă nu triumfală, cel puţin posibilă. Adică, ne integram lent în Uniunea Europeană, dar partea leului în relaţiile economice şi comerciale îi revenea Rusiei. Lupul sătul, oaia întreagă, vrabia în mînă şi cioara în par. După cele ce se întîmplă în Ucraina, această şmecherie elementară nu prea are şanse să mai funcţioneze: Rusia este hărţuită de sancţiuni internaţionale şi recurge la replici economice cam asimetrice care ne vizează şi ne afectează în mod direct. Embargourile nedeclarate s-au înteţit, iar pieţele alternative nu prea îşi deschid braţele şi porţile în faţa produselor noastre agricole.

 

În schimb, alternativa integrării estice capătă, în acest context, contururi mai pronunţate, apărînd în ochii unei părţi a electoratului mai îmbietoare decît este în realitate. Unii actori politici noi sau relativ noi afişează lozinci proruseşti neîmpovărate de metafore, iar evoluţia lor în sondaje denotă faptul că nu tot electoratul moldovenesc este dominat de euforia europenizării. De aici şi concluzia unor sociologi că scrutinul din pragul iernii ar putea întoarce în modul cel mai radical oiştea vectorului politicii externe moldoveneşti. Accederea în parlament a unor partide proruseşti ar multiplica formulele de coaliţie probabile şi ar putea readuce în actualitate posibilitatea revizuirii cursului politic extern declarat acum definitiv şi ireversibil.

 

Această probabilitate nu este deloc veselă, deoarece se va recurge din nou la presiunea străzii, revoluţia colorată, protestele paşnice şi alte procedee testate prin alte ţări aduse la sapă de lemn sau la violenţe fără sfîrşit. În aceste condiţii parcă s-ar impune solidaritatea forţelor proeuropene, acestea însă sînt deja prea pasionate de demonizarea figurilor notorii, de împărţirea blănii ursului din pădure, de spălatul rufelor în public şi scoaterea gunoiului din casă – adică de toate activităţile care fac televiziunile captivante, dar nu fac viaţa prosperă.

 

Şi înţelepciunea seculară, şi experienţele recente arată că luptele intestine sînt păguboase pentru toţi participanţii la ele, dar probabil că pagubele unora nu se compară cu pagubele altora şi că definiţia pe care Bernard Shaw a dat-o democraţiei explică înverşunarea de care nu vor să se debaraseze politicienii: democraţia este ca un balon aerian – în timp ce noi ne uităm cu gura căscată la el, cineva ne umblă prin buzunare.

 

S-ar putea să fie chiar cei care au lansat balonul.

 

Şi chiar dacă balonul e de săpun, buzunăreala e una care se simte. Post-factum şi degeaba.

26.09.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top