Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Bicicleta mersului pe loc
Primăvară. Lelele, lalelele explodează în culori. Primăvara lovește în pisici și în oamenii scrisului. Aceștia din urmă, ca biciclistul: de cum se zvîntează cărările, apasă pe pedale. Uitînd că de fapt, deseori, se află într-o sală de antrenamente. Și că apasă în gol.

 

O micronuvelă. Sania

Război, iarnă, noapte. Un grup de pionieri sovietici îi sar în spate polițaiului nenea Colea și-l împușcă.

Apoi îl pun într-o albie masivă, toarnă peste el zece căldări de apă. Polițaiul îngheață-bocnă.

 

Toată iarna pionierii s-au dat de-a șuiul, călare pe nenea Colea.

 

Primăvara, partizanii au eliberat satul și nenea Colea s-a dezghețat. S-a stabilit că mortul fusese omul de legătură al partizanilor, special deghizat în polițai.

 

Pionierii au fost arestați și duși în Siberia la tăiat pădure. Toți ca unul au fost eliberați, fiindcă i-au dăruit o cușmă de sobol lui V.I. Lenin, ca să nu-i fi e frig la cap în Mauzoleu.

 

Cică, din acea cușmă, Nina Petrovna Hrușceova și-ar fi făcut un manșon bogat.

 

Un microportret. Nicuță

 Nicuță părea a fi întruchiparea unei forțe a naturii dezlănțuite. Aburca oaia pe umeri și, ținînd-o strîns cu mîinile de picioarele de dinainte și de dinapoi, ajungea cu ea în pas alergător pînă la vadul Prutului de la Căsoaia Doamnei. De acolo, urca pieptiș dealul din Pădurea Gurandei și, fără să se oprească, pînă la stînă la Murguța. Stăpînul oii, care-l rugase pe Nicuță să-i ducă oaia înapoi la stînă, îl ajungea din urmă, gîfîind abia peste jumătate de ceas. Însă acolo unde-s mușchi… Căci Dumnezeu are grijă să păstreze echilibrul în toate. …Pe vremea Slobodei, s-a dus și Nicuță la curțile boierului Mîrza (de unde și o vorbă a noastră de peste ani: ”Disară ne ducem la boierul Mîrza”, ceea ce însemna că ne vom duce la furat harbuji din grădina colhozului).

 

Boierul ședea în pridvor pe un scaun și, acceptînd implacabilul, le arăta oamenilor slobodei ce și de unde să ieie. ”Grîul e în hambarul din vale. Popușoii, în sîiecile de lîngă nuci. Luați cît vă trebuie, numai nu faceți stricăciuni”. Văzînd că Nicuță se apropie de dînsul, boierul îl îndeamnă: ”Da tu, Nicuță, ce mai stai? Du-te la hambare”. La care Nicuță: ”Nu-mi trebuie grîu, nu-mi trebuie popușoi. Eu vrau să-mi dai cățelul cel cu țăpcă”. La multe se aștepta boierul, dar la una ca asta nu: să-i ceară cineva cățelul, la care ținea ca la ochii din cap, un pechinez adus toc mai din Anglia din volierele reginei. Așa că (pauză mare), cam hop pe-o parte Nicuță al nostru, dar a știut unde să deie lovitura. Drept unde doare mai mult.

 

…Nicuță împreună cu moș-su, nanu Michia, se duc la Viișoara. La logodnă. Că doar așa se mărită cuvele și cei cu avioane în cap – peste două trei sate, unde nu-i știe nimeni. Pe drum, schimbă cușmele. Moșul îi dă nepotului cușma sa, că a lui Nicuță era bortelită în cîteva locuri. Intră amîndoi în casa viitoarei mirese. Stăpîna casei se pregăti se să întîmpine musafirii: le pune dinainte pe masă un lighean plin cu colțunași. Nicuță se înfige în ei. Înfulecă unul după altul, fără să se oprească din molfăit. Uneori reușește să bage în gură cîte doi colțunași deodată. Moșul, pe sub masă, îl calcă pe picioare, dîndu-i de înțeles s-o ieie mai încetișor. Nicuță ridică privirile din lighean, dar nu-l ia în samă. Moșu-su îl mai calcă o dată. Nicuță ridică furios privirile din lighean, ceea ce însem na: te rog să-mi dai pace să mănînc cum îmi place mie. După a treia călcătură însă – ce nerozie din partea lui nanu Michia! - Nicuță n-a mai răbdat. S-a ridicat de la masă și i-a spus verde în față celui care-i tot făcea observații pe sub masă:

- Știi ce, nanu Michia? - Na-ți cușma și dă-mi cușma, numai lasă-mă să mănînc colțunași așa cum îmi place mie! Și, te rog, nu mă mai călca pe picioare pe sub masă.

18.04.16
Viorel Mihail
îmi place
distribuie
Altele
Fondul Adenauer şi suveranitatea
09.04.16
publicat de Viorel Mihail
Un președinte ales de întregul popor trebuie să activeze într-o țară cu regim prezidențial. Fondul Adenauer însă nu e de acord cu asta; Fondul Adenauer știe că, în condiții de haos, miorița Moldova, cu zgarda la gît botniță la gură, va putea ușor s-o țină în pripo...
Ce e rău şi ce e bine…
05.04.16
publicat de Vsevolod Ciornei
De la o vreme s-a relansat în trombă lupta dintre cavalerii unionismului românesc şi gardienii statalismului moldovenesc, cu tradiţionala sacralizare a fenomenelor seculare, căci nici contopirea unor state şi nici independenţa lor nu sînt de natură divină, reprezentînd doar d...
Arcadi, cînd mor caii?
02.04.16
publicat de Viorel Mihail
Constatînd pios că, în 2016, apărem pe 1 aprilie, repede am socotit în minte (căci sînt fecior de zavtoc (șef de arie), ce naiba!) de cîte ori, în 25 de ani, am ieșit de Ziua umorului și a minciunilor. De încă 3 ori – în 1994, în 2005 și în 2011.  Efectuîn...
Democratura dictacraţiei
31.03.16
publicat de Vsevolod Ciornei
Zăpăceală mare pe mapamond şi în ţărişoară în preajma zilei naţionale a intelectualului şi politicianului, 1 aprilie. Aspiraţiile noastre la Uniunea Europeană ca tărîm mirific al prosperităţii şi siguranţei se sparg ca valurile mării de nişte stînci abru...
Unirea. Fără vazelină
24.03.16
publicat de Viorel Mihail
Prins în iureșul festivităților consacrate Echinocțiului de primăvară, mai că era să uit de Cinstita unire de la 1918, după care, bat-o poarca, mînce-o caua, ”regimurile anterioare au privit Basarabia… ca o colonie”. Constatarea aparține transilvăneanului Iuliu Maniu, ...
Fii alături de noi!
Top