Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Bicicleta şi mitraliera
Patimile postelectorale din spaţiul mediatic moldovenesc cuceresc printr-o naivitate demnă de vîrste cu mult anterioare pubertăţii. După ce declaraseră înainte de scrutin că sînt la curent cu toate metehnele şi păcatele fostei deja guvernări şi că se vor duce la urne cu nasul astupat, ochii închişi şi greaţa abia stăpînită, sacrificîndu-şi astfel simţurile şi principialitatea sacrei cauze a integrării europene, acum aceiaşi oameni puri şi fără de prihană sînt nedumeriţi şi revoltaţi că cei care au revenit în parlament în formula din 2009 acţionează cam la fel ca în 2009 şi 2010.

Adică, negocierile de alcătuire a coaliţiei nu se desfăşoară la scenă deschisă în Piaţa Marii Adunări Naţionale (eventual, cu pauze umplute de evoluări ale vedetelor muzicii pop din ţară şi din străinătate), ci prin culoare şi cotloane, cu minimă transparenţă, care cultivă suspiciunea că obiectul negocierilor nu sînt căile şi modalităţile de accelerare a procesului de integrare europeană, ci banala împărţeală a fotoliilor şi funcţiilor între partidele care rămîn concurente chiar şi după ce devin aliate.

 

Pe vremea Uniunii Sovietice, circula un banc despre un muncitor de la o uzină de biciclete, care a decis să fure cîte un detaliu pe zi de la întreprinderea la care lucra şi să-şi asambleze acasă o bicicletă, dar după ce aducea acasă toate detaliile şi le asambla, de fiecare dată îi ieşea o mitralieră în loc de bicicletă.

 

Pentru tinerii care nu au apucat să trăiască în patria socialismului victorios s-ar cuveni de precizat că majoritatea întreprinderilor militare sovietice (dacă nu chiar toate) erau secrete şi camuflate de denumiri civile – uzinele de tancuri se numeau de tractoare, cele de pistoale se numeau de tigăi ş. a. m. d. Elevatul nostru electorat proeuropean e şi mai naiv decît muncitorul din poveste – ştiind că din detaliile disponibile poate fi asamblată doar o mitralieră, au votat cu speranţa că de data asta va ieşi, totuşi, o bicicletă.

 

Acest grad ameţitor de înalt al IQ este ilustrat de un alt banc, atemporal şi apolitic, despre doi amici care se uitau la transmisiunea unui meci de fotbal la TV. La un moment dat, se dictează lovitură de la 11 metri. Un amic, să-i zicem Ion, îi propune celuilalt, să-i zicem Gheorghe, să bată rămăşag pe o mie de lei că executorul va rata lovitura. Gheorghe acceptă, bat palma, fotbalistul şutează şi ratează. Gheorghe scoate mia din portmoneu, dar Ion, fiind nobil şi onest din fire, refuză bancnota divulgîndu-i prietenului că meciul se dă de fapt în reluare şi că el văzuse transmisiunea în direct şi ştia că penaltiul va fi ratat. La care Gheorghe refuză să ia mia înapoi, replicînd: „Am văzut şi eu meciul, dar credeam că măcar de data asta o să nimerească...”

 

Iluzia că ce iese din pisică poate deveni vegetarian pare să fie dincolo de capacităţile logicii de a explica evenimentele. Ideea că funcţionarii Uniunii Europene şi partenerii noştri americani îşi vor sufleca mînecile ca să se apuce de reeducarea clasei politice moldoveneşti în spiritul onestităţii, transparenţei şi sacrificiului de sine este la fel de iluzorie, deoarece zicala politică "X may be a son-of-a-bitch, but he's our son-of-a-bitch!” de prin părţile acestor parteneri îşi trage obîrşia şi înseamnă „poate că X e un potlogar, dar e potlogarul nostru”.

 

Concluzia de sezon: evitaţi să le spuneţi alegătorilor rafinaţi că Moş Crăciun nu există. Această afirmaţie ar putea să-i nedumerească şi să-i streseze.

12.12.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top