Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Buimăciți de cacealmale
Noi umblăm cu ochii îm­păienjeniţi din urma iluziei că există forţe politice, reforme economice, juridice şi sociale şi alte procedee sugerate de consultaţi străini, cărora, de fapt, nu le pasă de noi, care ne vor transforma în elveţieni, austrieci sau luxemburghezi ca să ne lăfăim în bunăstare capitalistă şi confort occidental.

Lupta dintre bine şi rău capătă uneori, şi la noi şi aiurea, nuanţe care frizează absurdul. Bunăoară, cavalerii (şi mercenarii) binelui cheamă la proteste contra a tot ce propun oamenii pe care ei i-au declarat răi. Chiar dacă aceştia afirmă că doi ori doi fac patru, laptele e alb, iar focul fierbinte. Pentru că prioritatea lor este să dea jos de sus omul rău. Şi pentru militanţii contra răului lupta ca atare justifică totul -  şi susţinerea unui rău şi mai rău, şi oricare şi oricîte victime colaterale. Întrebarea care testează autenticitatea intenţiilor bune a fost formulată mai demult de nu mai ţin minte cine: trebuie oare aruncată bomba atomică peste un oraş în care locuieşte un dictator şi încă un milion de populaţie?  Pentru militanţii contra răului prioritară este lichidarea dictatorului rău, iar milionul de oameni nevinovaţi, mulţi dintre care nu admiră dictatura, ci doar o suportă, dar care vor muri laolaltă cu dictatorul – aceştia sînt deşeurile inevitabile ale procesului de lichidare a răului. Vorba zicalei foarte populare pe vremea lui Stalin – cînd tai copaci, cad şi aşchii. 


Pentru nemilitanţii de bun-simţ, fără pretenţii mesianice globale, prioritară este viaţa şi bunăstarea oamenilor simpli şi inocenţi, în măsura în care poţi fi inocent într-o viaţă aşa cum e ea şi o lume aşa cum e ea. Iar de dragul acestei priorităţi, trebuie să admiţi că nu trăim în paradis, că pe lumea asta se mai întîmplă să vină la putere dictatori şi să-şi facă mendrele funcţionarii corupţi, şi multe alte lucruri nu prea plăcute, dar inevitabile de-a lungul timpului şi de-a latul spaţiului. Iar experienţa umanităţii demonstrează că, dacă mai arunci încă vreun milion de oameni în rîşniţa progresului istoric, lumea nu se schimbă la modul cardinal spre bine, şi se succed şi dictatorii, şi corupţii, şi alte întruchipări ale viciului, ba chiar uneori  activînd şi mai intens, şi mai necruţător decît predecesorii.  


Unde mai pui că de multe ori e limpede că după paravanul combaterii răului se ascunde prozaica şi banala dorinţă de a substitui nişte persoane în nişte poziţii şi de a profita de pe urma acestor rocade politice. Şi de dragul acestor modificări din schema de personal, lumea e pusă pe ceartă, divizată de ranchiună, de hărţuiala pentru opinie şi de alte acţiuni din arsenalul răului care sînt utilizate, chipurile temporar, în slujba binelui şi în sacra lui bătălie pentru supremaţie. 


Din solul dorinţei de a aşeza nişte persoane pe nişte scaune răsare ideea intoleranţei, a mesianismului ”oamenilor de bine” care îi tratează cu o superioritate suverană pe cei care nu se încorporează sub flamura luptei lor. O idee impunătoare, uneori însufleţitoare, care nu duce nicăieri atunci cînd ne duce înapoi la oile noastre, dar cu alţi baci şi alţi cîini de pază. De prin anii '90 încoace, noi umblăm cu ochii îm­păienjeniţi din urma iluziei că există forţe politice, reforme economice, juridice şi sociale şi alte procedee sugerate de consultaţi străini, cărora, de fapt, nu le pasă de noi, care ne vor transforma în elveţieni, austrieci sau luxemburghezi ca să ne lăfăim în bunăstare capitalistă şi confort occidental. Tinerii muşcă această nadă cu cea mai mare poftă şi cu cea mai sinceră speranţă.

 

Trec anii, ei se maturizează, îşi dau seama că au fost traşi pe sfoară, dar între timp copiii din vremea tinereţii lor au devenit, la rîndul lor, tineri şi muşcă cu lăcomie din aceeaşi nadă… Bătrînii au priceput mai degrabă care e rezultatul luării cu bombonica occidentalizării, dar mulţi dintre ei au ajuns la o concluzie nu mai puţin bizară decît cea care îi momeşte pe tineri - întoarcerea în URSS, presupunînd sau subînţelegînd că actuala Rusie este un fel de URSS mai altfel.  

 

Din păcate pentru ei, actuala Rusie e mai degrabă un fel de Occident mai altfel, fără politicile economice şi sociale sovietice care au fost plăcute pentru consumatori şi beneficiari, dar care au condus, pînă la urmă, la falimentul ţării.  

 

Şi atunci, încotro să mergem şi cu cine să ne dăm? Nu prea contează. Oricum o să rămînem pe loc şi o să fim noi înşine. Vorba lui Oscar Wilde: Fii tu însuţi, toţi ceilalţi deja există…

15.06.17
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Altele
Ce voiește-acest Apus?
14.06.17
publicat de Viorel Mihail
Apusul mizează pe idioții utili. De la noi. Și de pe aiurea. Apusul mizează pe secăturile ipocrite. De la noi. Și de pe aiurea. Și România - tot. Se zice că Polonia postcomunistă este o istorie de succes. Se mai zice că EA a avut oameni pricepuți la conducere, care au trec...
Istoria se repetă în fascicule de diriguire selectivă
04.06.17
publicat de Viorel Mihail
În Moldova se reeditează varianta Poroșenko?Cu toate că și celelalte guvernări n-au fost mai deocheate, guvernarea Ianukovici în Ucraina e considerată drept cea mai coruptă.  Actualul președinte al Ucrainei a fost ministru în guvernarea Ianukovici. Iată de ce, ...
O bătălie în care oamenii nu există
02.06.17
publicat de Vsevolod Ciornei
Oamenii care se avîntă să doboare ”regimurile corupte” îşi dau prea bine seama că pînă şi o evoluţie neverosimil de bună a evenimentelor ameninţă bunăstarea şi securitatea oamenilor simpli, neimplicaţi în cruntele jocuri politice. Nu ieşim şi pace de pe ringul meci...
Războiul va izbucni din nou
02.06.17
publicat de Viorel Mihail
Știa oare Apusul că are de a face cu niște pușlamale?Scriam, tautologic, acum două săptămîni: ”...Între Plahotniuc și Dodon vor scăpăra scîntei. Căci nu-mi pot imagina cum ar încăpea amîndoi într-un pat de unu”. Între timp...
Dușmanii criptici ai dlui Barbăroșie
26.05.17
publicat de Viorel Mihail
De ce să facem, dragă, revuluție dacă ai noștri, iaca-iaca,-s la putere?Mulți cetățeni treji-trezuți se întreabă: oare ce l-a scos în stradă la proteste pe Arcadie Barbăroșie? Pe vreme rea – afară șfichiuia  ploaia, afară era vînt! &ndash...
Fii alături de noi!
Top
Recente
De câte kilograme te scapă 6 etaje urcate zilnic
Persoanele active trăiesc în medie cu 3 ani mai mult decât cele care duc o viaţă sedentară, arată studiile. Nu trebuie neapărat să faceţi sporturi complicate ori să staţi ore în şir la sală.Mersul…
„Nu semna cu PSG!” Dialog surpriza intre Ronaldo si Neymar: cu ce echipa l-a sfatuit starul Realului sa semneze, daca vrea sa plece de la Barca
Englezii de la The Sun anunta ca Ronaldo a avut o discutie cu Neymar, in care l-a sfatuit pe rivalul sau de la Barca sa nu o aleaga pe PSG.Jurnalistii de la The Sun spun ca starul lui Real Madrid, Cristiano…
ULTIMA ORA! Denisa, cantareata de manele, a murit la 27 de ani
Denisa Raducu, cunoscuta si ca Denisa Manelista, a murit, duminica dimineata, in locuinta sa din Bucuresti,Dnisa Raducu, de 27 de ani, a murit dupa ce a intrat in stop cardio-respirator,…
Ce beneficii are consumul de pepene rosu
Vedeta verii, pepenele rosu, are o multime de beneficii pentru sanatate – afla despre ce beneficii este vorba pentru a avea un motiv in plus sa mananci pepene!Pepenele contine peste 90% apa, insa…
A murit John Heard, cunoscut şi pentru rolurile din „Clanul Soprano”, „Gladiator” şi „After Hours” de Scorsese . Actorul, găsit mort într-o cameră de hotel
John Heard, cunoscut mai ales pentru rolul lui Peter McAllister din seria filmelor “Home Alone/ Singur acasă”, care a jucat într-o varietate de roluri din filme, dar şi în producţii pentru micile…