Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Ca la Shakespeare şi la Creangă
Amatorii de surprize au rămas dezamăgiţi la lectura listelor electorale prezentate de partide. Nimic noi nici pe frontul de vest, nici pe cel de vizavi.

Partidele nici nu s-au prea obosit să amestece cărţile după pocherul electoral precedent şi şi-au păstrat cam aceleaşi careuri de aşi şi chinte regale în mînă. Ba chiar, spre deosebire de campaniile antecedente, nu s-au auzit ameninţări (sau promisiuni, în funcţie de cine ce vrea) de a scoate nişte aşi din mînecă. Poate pentru că anterior s-a dovedit că aşii din mînecă n-au folosit la nimic în combinaţii cu cărţi minore, fie că, atunci cînd toţi jucătorii scot aşi din mîneci, se cam creează un fel de inflaţie de aşi, situaţie la fel de puţin folositoare ca şi absenţa aşilor în general.

 

Visătorii naivi la o clasă politică altruistă care va pune interesele ţării şi ale poporului înaintea celor proprii şi de grup emit oftaturile şi gemetele tradiţionale, presupunînd, nu fără temei, că după 30 noiembrie viaţa moldovenească îşi va continua cursul domol în aceeaşi albie existenţială. Aceleaşi măşti vor juca în aceeaşi piesă şi aceeaşi spectatori vor critica la bufetul teatrului şi prestaţia actorilor, şi creaţia dramaturgilor. Puţinele schimbări în listele electorale şi-au făcut loc pe lista PCRM, lucru firesc după extincţia rebeliunii opozanţilor radicali, prea gălăgioşi şi inconfortabili pentru toamna blîndă a patriarhului comunismului moldav. În celelalte partide, transfugii şi-au făcut treaba mai demult, iar zvonurile despre divergenţele interne au fost cam exagerate, aşa că ierarhiile nu s-au clătinat, iar numele noi, de sportivi celebri şi fete frumuşele, chiar dacă au şocat unele firi amatoare de economişti, jurişti şi tot felul de specialişti, sînt suficient de puţine şi dozate ca sarea în bucate ca să nu promită răsturnări de situaţii postelectorale.

 

Şansa elementelor radicale de tot de a face ravagii în politica viitorului parlament nu par să fie mai mari decît marjele de eroare de prin sondaje. Popularitatea luptătorilor contra corupţiei nu prea creşte fie pentru că alegătorii sînt cam la fel de corupţi ca şi aleşii, doar sumele trecute din mînă în mînă sînt mai mici, fie pentru că electoratul îşi aminteşte din experienţa celor două decenii de democraţie reprezentativă şi participativă că, de regulă, cei care se proclamau drept gropari ai corupţiei ajungeau, pînă la urmă, doar în postura de banali participanţi la acest proces deopotrivă de blamat şi tolerat de toată lumea. Un alt personaj mai proaspăt şi mai excentric al scenei electorale Renato Usatîi ar fi trebuit inventat dacă n-ar fi existat – este un activist anti-sistem, care se declară contra tuturor şi culege simpatii prin organizarea concertelor cu vedete şi acte de caritate incredibil de generoase pentru a fi în afara suspiciunilor, dar ar putea avea neplăcuta surpriză de a afla că cei care aplaudă la concerte şi pupă mîna după ce iau donaţii s-ar putea să nu fie la fel de recunoscători şi de fideli în cabina de vot. Şi Usatîi, şi Dodon, demonizaţi cu vervă şi zel de echipele de zgomote proeuropene, ar putea accede în viitorul legislativ, dar e puţin probabil să influenţeze în mod decisiv raportul de forţe din parlament.

 

Acest raport de forţe va rămîne cam aşa cum e acum. Cu unele nume noi, cu unele piruete tactice, cu unele modificări insignifiante de situaţii, dar, în fond, se va adeveri titlul piesei shakespeariene despre mult zgomot pentru nimic şi se va repeta trama snoavei crengiene despre barosul care va zgudui nicovala pentru a confecţiona o mîndreţe de sfîrîiac…

10.10.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top