Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Calmul şi calamitatea
Mai mulţi observatori ai fenomenului politic autohton au remarcat că actuala campanie electorală pe care tot ei o anunţaseră că avea să fie una dintre cele mai murdare şi mai zgomotoase din istoria independenţei noastre s-a dovedit a fi în realitate una dintre cele mai calme şi mai cuminţi din aceeaşi istorie.

Partidele parlamentare – şi cele de la guvernare, şi opoziţia comunistă, şi opoziţia liberală - creează impresia că au încheiat fie un pact, fie un armistiţiu care a redus la valori apropiate de zero atacurile reciproce dure şi dezvăluirile bulversante. Gălăgia cea mare şi mesajele radicale le-au revenit partidelor mici, inclusiv celor devenite parlamentare în urma sciziunilor interne, formaţiunilor numite anti-sistem, care, de fapt, sînt pur şi simplu conduse de persoane din afara sistemului care nu atît vor să distrugă sau să reformeze sistemul, cît să se integreze în el.

 

Este foarte probabil că evenimentele din Ucraina au contribuit decisiv la cultivarea unui comportament responsabil al partidelor cu pondere pe scena politică. S-a văzut că răsturnările de situaţie şi schimbarea bruscă a echilibrului politic conduc la veritabile calamităţi sociale. Şi cu toate că acei care ştiu să profite de orice profită şi din războaie civile, în actuala lume globalizată este greu de crezut ca cei cu pufuşor pe botişor şi musca pe căciulă fugiţi cu bani grei dintr-o ţară mică şi neînsemnată şi-ar putea găsi o lagună liniştită pe malul căreia să-şi consume pensia viageră de sorginte tulbure.

 

Moldova este o ţară care poate fi condusă şi cu profit pentru cei care ştiu să-l stoarcă, şi cu avantaje pentru cei care îi aleg. Retorica preelectorală despre eliminarea guvernării corupte este demagogică în esenţă - cei care o emit sînt oameni din sistem care nu prea şi-au manifestat incoruptibilitatea şi doar un segment naiv al electoratului crede că este posibilă situaţia în care responsabile de butoiul cu miere vor ajunge  persoane care nu îşi vor linge degetele dulci nici în ruptul capului. De aceea şi declaraţiile că este imposibilă alianţa dreptei cu stînga sau coalizarea monstruoasă fac parte din repertoriul electoral. Raportul de forţe din parlament va fi cel care va dicta logica alianţelor postelectorale.  Schimbarea macazului dinspre Vest spre Est nu ar întoarce trenul înapoi, ci l-ar deraia şi răsturna. De aceea, pentru păstrarea vectorului mişcării va fi justificată alierea şi cu dracul pînă la trecerea pe punte. Winston Churchill, cînd i s-a reproşat că a zis ceva de bine despre Stalin şi s-a aliat cu el, a declarat că dacă Hitler ar invada infernul, el, premierul britanic, ar găsi modalitatea de a spune ceva de bine şi despre Scaraoţchi…

 

Teoretic vorbind, orice este posibil. Sentimental vorbind, orice variantă este preferabilă războiului. Monstruoasă nu va fi coaliţia care va lega între ele extremele, ci acea care va împinge ţara în prăpastia luptei fratricide. Omul sătul şi alintat alege între carne de homar şi carne de potîrniche. Omul sărac şi flămînd alege între ceva gustos şi pur şi simplu ceva de-ale gurii.

 

Nu prea cred ca Moldova să poată fi simbolizată de un om bogat, sătul şi capricios…

29.11.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top