Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Cu ce ne-am ales după ce am ales?
Alegerile locale sînt considerate administrative şi relativ apolitice, dar nu sînt aşa, cel puţin la noi. Prinşi în iureşul meciului global dintre Rusia şi Occident pentru păstrarea, recuperarea sau cucerirea sferelor de influenţă, moldovenii inoculează subtexte globale chiar şi în prozaicele contexte edilitare. Şi astfel nu se votează pentru primari capabili să gospodărească cu pricepere în localităţi, ci pentru promotori ai cutărui sau cutărui vector de orientare geopolitică. Şi astfel un edil care este pe cale să-şi transforme urbea într-un ansamblu de peisaje selenare este reales pînă-n pînzele albe pentru că se declară proeuropean şi antirus.

Întrebarea dacă un primar, fie şi al capitalei, este într-adevăr în stare să întoarcă la 180 de grade oiştea carului geopolitic este considerată, în cel mai bun caz, naivă, dar de regulă subversivă şi articulată de limba Moscovei. Şi astfel, în preajma celui de-al doilea tur de scrutin, se profilează din nou aceleaşi alianţe crispate între lideri şi formaţiuni care pînă mai ieri se acuzau reciproc de fraude apocaliptice şi  conspiraţii oculte. La fel e şi pe cealaltă aripă – apare sloganul ”Oricine, numai nu Cutare”, care părea să se fi cam şifonat şi compromis după ce în 2009 formula ”Oricine, numai nu comuniştii!” a triumfat oarecum în stilul lui Pirrus…

 

De fapt, acum doar comuniştii nu s-au subordonat imperativului de solidarizare, considerîndu-i pe socialişti (sau cel puţin pe unii dintre ei) nişte trădători pe care nici o conjunctură politică nu-i mai poate face pasibili de iertare… Ce-i drept, contribuţia cantitativă a comuniştilor la susţinerea candidaţilor promovaţi în turul doi şi-a cam pierdut din pondere, situîndu-se prin zona marjelor de eroare. Manevrele politice din ultima vreme ale PCRM, care ba proclama revoluţii de catifea, ba susţinea guverne minoritare, i-a cam rărit electoratul şi nici longeviva charismă populară a lui Vladimir Vornin nu mai e în stare să frîneze acest proces. Partidele cu mesaje populiste mai categorice au risipit monopolul la frondă deţinut de PCRM, unde mai pui că a apărut şi o mişcare de protest pe dreapta eşichierului politic, una destul de radicală şi deocamdată destul de disponibilă pentru colaborările cu orice formaţiune, indiferent de orientare, sub lozinca combaterii corupţiei şi instituirii unui stat de drept veritabil. 

 

Dar şi această mişcare sub auspiciile demnităţii şi adevărului se subordonează, pînă la urmă, imperativelor politicii externe şi s-ar putea ca susţinerea pe care o va acorda unor concurenţi electorali lipsiţi de alte virtuţi decît retorica prooccidentală să-i limiteze numărul susţinătorilor. 

 

Pe de altă parte, se pare că retorica învinge în capitală, iar politica în restul ţării. Partidele din coaliţia de guvernămînt au cei mai mulţi primari şi consilieri prin raioane, iar surprizele (nu prea surprinzătoare, de fapt) de la Bălţi şi Orhei denotă că pe alocuri pragmatismul meschin învinge şi retorica, şi politica. Bălţenii şi orheienii au votat pentru nişte primari bogaţi, sperînd că aceştia vor şti mai bine ca alţii să investească în dezvoltarea urbelor. Rămîne de văzut dacă socoteala de acasă se va potrivi cu cea de la tîrg şi dacă un primar de oraş poate influenţa orientarea politică externă a ţării, după cum afirmau cu mînie şi spaimă concurenţii lor în campania electorală. 

 

Deci, cu ce ne-am ales după ce am ales? Nu s-a mutat nici globul de pe orbită, nici ţara de pe glob şi, vorba ceea, noi locului ne ţinem: cum am fost, aşa rămînem…

24.06.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top