Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Edilul şi idealul
La alegerile locale, după cel de-al doilea tur de scrutin, au cîștigat toate forțele politice din țară. Cel puțin, așa reiese din declarațiile lor.

Unele au cîștigat la orașe, altele la sate, unele la primar, altele la consilieri, unele au cîștigat mai mult decît au sperat, altele mai puțin, dar n-au dispărut de pe scena politică, după cum se temeau că se va întîmpla. Chiar și cei care au pierdut declară că, de fapt, au cîștigat, dar victoria le-a fost furată prin fraudă și minciună. În plus, învinșii afirmă că peste vreo cîteva luni proștii de alegători își vor dea seama ce tîmpenie au făcut votînd cum au votat, vor ieși cu milioanele în stradă și vor forța alegerile anticipate pe toată linia și la toate nivelurile. 

 

La Chișinău, capul de afiș al spectacolului electoral, alegătorii și comentatorii afirmă, în majoritatea lor, că a cîștigat vectorul european care l-a învins pe cel prorus. Primarul reales pentru cel de-al treilea mandat zicea cam la fel înainte de ziua de scrutin, însă după ce s-a văzut cu sacii în căruță, a început să încline spre ideea că victoria este una personală, datorată șarmului său și performanțelor edilitare anterioare. La fel și ciracii săi din partidul liberal dau semne că își cam monopolizează această izbîndă, împingînd în zona umbrei valențele geopolitice ale votului. 

 

Unii dintre alegătorii mai culți au și remarcat cu supărare că liberalii și-au sărbătorit cîștigul într-un stil mai degrabă rusesc decît occidental, iar ironiile cam grosiere ale civilizatului primar adresate fostei concurente au fost calificate drept misogine, sexiste și nedemne de vectorul nostru curat ca lacrima și senin ca spuma laptelui. Ipocrizia mofturoasă a alegătorilor școliți nu se manifestă în premieră absolută pe scena plaiului. Și acum patru ani îl avertizau pe Chirtoacă – că e ultima dată și ultima șansă, că dacă nu va face ce-a promis, gata, s-a dus amorul, un amic supus amîndurora… Dar au trecut cei patru ani, în care edilul capitalei n-a fost nici mai elegant la vorbă și nici mai performant la faptă ca în primul mandat, și venise momentul să se împlinească teribilul blestem al ultimatumului moral, dar…

 

Dar noi luptăm pentru Europa și mai ales contra Rusiei pe orice petec de pămînt moștenit de la geto-dacii romanizați. Calitățile manageriale ale candidaților nu au nici o treabă cu funcția de primar al Chișinăului. La noi trebuie să cîștige cineva cu Oda bucuriei pe buze și azurul drapelului UE în ochi, indiferent ce s-ar întîmpla cu străzile, mansardele, edificiile, terenurile și alte detalii prozaice și plicticoase din viața unui oraș. Noi nu votăm pentru edil, noi votăm pentru ideal. Iar idealul este dusul Moldovei în Europa, despre care noi nu știm mare lucru – în ce constă și ce o să iasă din el. Parafrazînd un banc, dialogul nostru cu noi înșine ar suna cam așa: Cine sîntem noi? Moldoveni. Ce vrem?  În Europa. Ce înseamnă asta? Nu știm. Cînd vrem să se întîmple? Chiar acum!

 

Atîta timp cît în spațiul nostru electoral vor avea priză poveștile horror despre candidații care, dacă vor cîștiga vreo funcție electivă, îl vor aduce în spate la Chișinău pe Putin, care va bea sînge moldo-românesc, va reintroduce kolhozul în agricultură și în sex și îi va deporta pe moldoveni la Polul Nord, vom tot alege emițători de sloganuri europene sonore pe care ne vom supăra chiar a doua zi după alegeri pentru că nu corespund idealului. Cineva zicea că în Letonia și Estonia primarii capitalelor sînt liderii unor partide prorusești și n-au schimbat politica externă a țării. A fost pus la punct pe loc, fiind deconspirat ca agent al coloanei a cincea a Kremlinului și propagandist putinist. Bine i-au făcut. Libertatea de expresie nu înseamnă să ne spună nouă te miri cine ceea ce nu ne place…  
   

04.07.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top