Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Energiile cosmosului primăvăratic
Parcă s-au mai domolit patimile. Guvernul se acomodează, îşi definitivează personalul, premierul şi ministrul de Externe contactează cu partenerii noştri occidentali. Aceştia, contrar sinistrelor bocete emise de cei mai intransigenţi moldoveni ce meneau obştescul sfîrşit al vectorului european odată cu înscăunarea lui Gaburici, au salutat conform ritualului constituirea guvernului şi i-au urat ceea ce se urează de obicei conform ritualului.

Europenilor le sînt, poate doar deocamdată, suficiente declaraţiile de intenţie ale noului executiv de la Chişinău şi faptul că el există ca atare. Ei se confruntă cu probleme interne şi externe cu mult mai serioase decît capriciile politice dintr-o ţărişoară cît unghia care ar vrea să se mărite cu UE dar nu prea are zestre.  

 

Faptul că pentru noul guvern a votat şi fracţiunea PCRM, care acum e doar o umbră palidă a fracţiunilor comuniste din legislaturile precedente, este pentru europeni doar un detaliu superficial, fără conotaţii şi consecinţe abisale. Dat fiind că Germania este guvernată de o coaliţie a centrului dreapta cu centrul stînga, iar Grecia, de la o vreme, de o coaliţie monstruoasă de tot dintre stînga radicală şi dreapta radicală, frăsuielile puriştilor şi idealiştilor moldoveni cum că integraţionismul european nu e suficient de imaculat sînt tratate mai la apus de Prut cu condescendenţa cu care sînt ascultate bîiguielile nearticulate ale pruncilor.  

 

Dar în societatea moldovenească, după cum se şi cuvine să se întîmple într-un organism tînăr cu hormonii agresivi, libertatea de expresie şi de acţiune se declanşează stimulată, poate, şi de energiile cosmosului primăvăratic. Mişcări de protest care solicită să plece de la putere actualii ca să vină cei care nu au reuşit s-o facă în urma confruntării electorale din 30 noiembrie. Mobilizarea forţelor patriotice pentru a  activa pentru demiterea guvernului nepatriotic şi schimbarea cursului de politică externă pe unul mai patriotic. Revendicarea unirii cu România ca unica soluţie pozitivă pentru dezvoltarea Republicii Moldova, chiar dacă preşedintele Iohannis s-a exprimat în cadrul vizitei efectuate la Chişinău cam eufemistic, punînd accentul pe unirea oamenilor, şi nu a statelor.

 

Adepţii unirii au interpretat în felul lor optimist spusele înaltului musafir, punînd accentul pe „unire” şi am putea presupune că dacă aceeaşi frază ar fi fost rostită de Lupu, Filat sau mai ales Voronin, aceştia ar fi fost supuşi unei crîncene lapidări retorice, pentru că în acest fel ar fi estompat şi amînat imperativul contopirii teritoriale.

 

Dar astea-s regulile jocului pe unele terenuri. Tot ce se spune la Bucureşti pare duios şi armonios, chiar dacă uneori pe malurile Dîmboviţei se mai spun şi lucruri care se contrazic reciproc, la fel cum tot ce face şi zice Putin la Moscova este greşit, oribil şi dorinţa acestuia de a anexa la Rusia tot ce se vede pe hartă.

 

Antirusismul care deseori sfidează limitele raţionalului în incinta spaţiului nostru public este contribuţia noastră la marele concert occidental în lupta pentru resurse şi influenţă. În plan economic, participarea noastră cu ţuruiacul în orchestra plină de alămuri ne cam bate la buzunar, dar sîntem în rînd cu lumea civilizată. Partenerii occidentali ne apreciază poziţia fermă în raport cu Rusia, ne bat pe umăr, dar nu prea se grăbesc să ne compenseze pierderile economice generate de acest teribilism civilizat.

 

De fapt, dacă ne-am băga cu ţuruiacul în orchestra balalaicilor ruseşti, ne-ar pocni sancţiunile dinspre apus. Presaţi de această teroare geografică, ne trăim şi noi traiul, ne mîncăm mălaiul şi izbucnim periodic în accese de patimi politice, care pe urmă se mai domolesc…

08.03.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top