Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Explicit ca Farfuridi
Rezultatele scrutinului au dovedit valabilitatea perenă a spuselor lui Mark Twain că dacă alegerile ar schimba ceva, ele ar fi interzise. La fel de perenul Farfuridi al lui Caragiale este şi el citabil în acest context electoral: să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi.

Deşi ideea de schimbare a fost vehiculată din belşug în campania electorală, în mod paradoxal electoratul a votat pentru păstrarea statu-quoului, dar dat fiind faptul că populaţia este divizată pe criterii de iluzii geopolitice, fiecare jumătate de popor a votat pentru propriul ideal conservator.

 

Prooccidentalii au votat pentru păstrarea vectorului de mişcare spre integrarea în Uniunea Europeană, chiar dacă destul de multe persoane publice cu ţinute sau pretenţii de intelectuali fini au declarat că vor vota cu greaţă, cu nasul astupat, cu ochii în pod şi alte gesturi simbolizatoare de dezgust pentru vreun partid din actuala guvernare în exerciţiu doar pentru că ea ne cheamă şi uneori se şi mişcă în direcţia care ne place – înspre Apus.

 

Dar şi cei care au votat pentru opoziţia mereu prorusească a socialiştilor şi uneori prorusească a comuniştilor au votat pentru imperativul farfuridian: pentru păstrarea aflării noastre, fie şi parţiale, în sfera de influenţă a Rusiei şi, pe măsura posibilităţilor, să intensificăm relaţiile şi să ne prelungim sejurul într-un fel de Uniune Sovietică parţială.

 

Fireşte că scorul electoral înregistrat de exponenţii politici ai celor două tabere nu va face pace în ţară. Cei cu iluzia că au pus mîna pe un viitor european paradiziac îşi contrazic vocaţia democratică şi civilizată demonizîndu-l pe noul lider al stîngii Igor Dodon cu aceeaşi înverşunare cu care îl drăcuiau acum cîtva timp pe Voronin, confirmînd ideea că de multe ori oamenii au nevoie de un duşman pe care să-l urască şi căruia să-i atribuie motivele eşecurilor lor; atunci cînd nu-l au, îl inventează.

 

Cei cu nostalgia trecutului şi amăgirea că acesta poate fi perpetuat la nesfîrşit clamează fraude, prezic catastrofe şi alegeri anticipate foarte degrabă. Şi fireşte că reprezentanţii cei mai impulsivi şi mai temperamentali ai celor două galerii se urăsc reciproc consumînd cantităţi enorme de energie demnă de aplicat pentru cauze mai nobile sau cel puţin mai utile.

 

Dialogul dintre port-parolele celor două opţiuni geopolitice sînt ilustrative pentru situaţia în care se ceartă surdul cu mutul sau pentru maxima sarcastică, dar verosimilă „Cînd te cerţi cu un idiot, şi el face acelaşi lucru”.

 

Ce-o să fie mai departe? Păi, mai clar şi mai explicit ca Farfuridi e greu să formulezi: „Într-o chestiune politică... şi care, de la care atîrnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… încît vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... Da… Pentru ce?... Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… şi… idei subversive… şi mă-nţelegi, mai în sfîrşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România… ţara în sfîrşit… cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă...” 

05.12.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top