Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Frații întru credință
Băiatul stătea pe malul apei. Flămînd. De trei zile nu pusese nici nafură în gură. Băiatul aștepta. Aștepta lotca. Lotca e un vas care plutește pe apă. În ea încap zece-cincisprezece oameni. La o adică, pot încăpea șaptesprezece. Dar cu mai mulți, lotca ia apă și se duce la fund…

Băiatul aștepta lotca. El nu mîncase de trei zile. Băiatul ținea strîns mîna dreaptă în buzunar. El ținea în mîna dreaptă niște hîrtii făcute sul. Ele erau marea lui nădejde.  

 

Băiatul era cu doi ani mai mare decît băiatul din ”Vaporul alb”, de Cinghiz Aytmatov. 

 

Cineva, pe timpuri, făcea Drumul spre Damasc. El venise aici, pe malul apei, dinspre Damasc. 

 

Din vreme în vreme, băiatul scotea din buzunar mîna dreaptă. O acoperea cu stînga și se ruga abia auzit: ”Doamne Dumnezeule, Doamne! Eu cred. Eu cred cu tot ce am adunat mai bun în mine. Cred că apa se preface în vin și că pîinile se înmulțesc. Cred, cred că apele l-au ținut pe fiul tău cel preaiubit.… Oh, de-ai ști cît de mult și de adînc cred în Tine. Atît de mult, încît uneori mi se face milă de Tine. Că ești singur în singurătatea Ta… Cred că piatra e de apă, cred că apa e de piatră…”

 

Băiatul se ducea la frate-său. La frate-său de pe celălalt mal de apă. Frate-său de o lună e acolo. Trebuiau să plece împreună, dar maică-sa n-a găsit bani de drum pentru amîndoi. Cu vreo săptămînă în urmă, adună bani de pe la neamurile din oraș. Acum, băiatul ține strîns banii în mîna dreaptă.   

 

Băiatul era din oameni galbeni. Coborîtori din Ismael. Oameni galbeni care îngenuncheau în fața crucii. 

 

Într-o zi, în sat au intrat oamenii negri. Au încuiat biserica, cu preotul în ea, și au dat foc lăcașului. Rămasă văduvă, mamă-sa și-a ascuns feciorii într-o hrubă de stîncă. Pe urmă, i-a dus pe ocolite la rudele din Damasc.  

 

Băiatul stă pe malul mării. Se roagă în tăcere. Se gîndește la bucuria pe care o va avea cînd se va întîlni, dincolo de apă, cu fratele său, dar și cu frații săi întru credință. Căci va ajunge la ei. Oh, va ajunge. E sigur de asta. Orice s-ar întîmpla, va ajunge. Căci crede, crede! Că piatra-i de apă și apa-i de piatră…

 

Lotca apăru după ce culesese mai mulți oameni semănați pe mal. Vameșul numără hîrtiile. Îndemnă băiatul să urce în barcă. 

 

Au ieșit în larg cînd se îngîna ziua cu noaptea. Apele, liniștite. Luna plină le lumina calea. Gardina lotcii, cu două palme mai sus de pînza apei… 

 

…Peste o oră și ceva, băiatul a auzit niște țipete. Țipetele veneau din larg. În jurul lotcii începu să fiarbă apa. De jur-împrejur numai mîini ridicate care vroiau să se agațe de lotcă. Geaba îi lovea lotcarul cu vîsla. Ei nu cedau din îndîrjirea lor. Vroiau să urce. Băiatul dădu cu ochii de o altă lotcă. O lotcă de cauciuc cu fundul plat, cu fața în jos. 

 

Băiatul a înțeles că altfel va trebui să ajungă la frate-său. Ca băiatul lui Aytmatov la maică-sa. Așa că făcu un pas în dreapta și coborî din lotcă…

 

...Exact la acea oră, din portul mătăsurilor, un vapor, printre pasagerii căruia se afla şi frate-său, pornea în direcţie opusă: frații întru credință găsiseră multe greșeli în documentele fratelui cel mare, de aceea, îl îmbarcaseră pe vapor, expediindu-l de unde a venit. Expediindu-l înapoi la oamenii negri.

05.09.15
Viorel Mihail
îmi place
distribuie
Altele
Adevărul. Tăcut de HOȚI şi de IDIOȚI
01.09.15
publicat de Viorel Mihail
Adevăr, adevăr vorbesc și pînă acum nimeni nu mi-a adus argumente plauzibile şi convingătoare că nu aş spune adevărul adevărat. • Mi s-ar face scîrbă de mine dacă aș falsifica adevărul în mod premeditat. Precum îl falsifică istoricii noștri, f...
Pădurea de după copaci
26.08.15
publicat de Vsevolod Ciornei
Nimic nou pe frontul de Est. Ne apropiem ca fulgerul de împlinirea visului nostru nutrit de vreo două decenii: să ne transformăm din Est în Vest. Fulgerător nu în sensul de iute ca fulgerul, ci pe un traseu în formă de zigzag, ca fulgerul.Vesternizarea moldovenilor se produce an...
Polemici inutile
25.08.15
publicat de Viorel Mihail
Oamenii de știință, specialiștii în materie au o plăcere deosebită să polemizeze. Dedic acest eseu  Sfintelor noastre sărbători naționale,  care se apropie plăcut   precum Eminescu de Veronica,  la Iași, în septembrie 1872   Nu-ți fie fric...
Fii alături de noi!
Top