Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Inflaţia informaţiei
Tot mai multă lume amatoare de spectacol politic constată mai mult cu tristeţe decît cu resemnare că actuala campanie electorală este cam anostă, cam fără nerv şi vervă, fără demascări şocante, fără atacuri la rampă şi fără alte accesorii care constituie deliciul telespectatorului politizat. Mai ales după ce unii analişti şi părerişti ne tot speriaseră că această campanie va fi cea mai murdară şi mai violentă din cîte a văzut juna democraţie moldavă în toată istoria ei de două decenii şi ceva.

Nu ştiu dacă chiar e cazul să ne întristăm că lupta electorală seamănă nu prea tare mult cu trînta în noroi sau paintballul cu balegă. Reducerea politicii la spectacol nu e semn de inteligenţă nemaipomenită, dar nu cred că din cauza unui salt istoric al IQ-ului mediu colectiv bătăliile pentru mandate sînt mai puţin incisive şi gălăgioase. Pur şi simplu elementele picante şi incitante ale jocului politic s-au întins în ultima vreme pe durata celor patru sau chiar cinci ani de guvernare a coaliţiei care îşi schimbă numele şi componenţele, iar năravurile ba. Anume guvernarea de coaliţie, cu specificul ei moldovenesc, a întins subiectul scurtmetrajului numit „Campanie electorală” pe durata unei soap-opera de 5 ani, în care aliaţii se prefac că guvernează împreună, dar, de fapt, luptă în permanenţă între ei, măsurîndu-şi bărbăţiile şi împărţindu-şi loturile cu pere mălăieţe. Chiar şi în cazul guvernărilor autoritare intrigile şi comploturile se tot ţes prin culoare, numai că tainele curţilor madrilene răzbat cu greu spre opinia publică. Cînd însă libertatea presei şi a expresiei face parte din panoplia valorilor fundamentale ale societăţii, este limpede că aliaţii înverşunaţi îşi găsesc cîte o tribună liberă de expresie liberă pentru a lovi în condrumeţii concurenţi şi cu verba volant, şi cu scripta manent (ce-i drept, graţie hitecului modern şi scripta manent prin cotloanele arhivelor digitale ale lui Big Brother).

 

Mă rog, treaba lor cu guvernarea lor. Indiferent dacă ne place sau nu acest fel de a coabita în coaliţie, la Chişinău aşa decurg ostilităţile colaborările, aşa au decurs înainte şi e tare probabil să decurgă la fel şi de acu încolo. Dar această hîrjoneală permanentă prin mass-media a pulverizat potenţialul demascărilor spectaculoase, l-a condus pînă la inflaţie - cînd aude şi citeşte săptămînă de săptămînă că cutare a furat, alt cutare a mituit, altul a fraudat, preluat ilegal, abuzat de putere, publicul receptor şi alegător nu prea mai poate fi bulversat emoţional cu ceva în campania electorală, poate doar că cineva dintre candidaţi este extraterestru sau clonă...

 

Pe de altă parte, acalmia preelectorală este cea văzută la televizor, micul ecran fiind primul afectat de inflaţia demascărilor. Se pare că partidele mai barosane şi-au dat seama că impactul televizorului asupra alegătorului, deşi nu e de neglijat, nu este şi cel decisiv. De aceea, se prezintă mai mult de formă la talk show-uri, la care se comportă civilizat şi decent, iar campania electorală propriu-zisă o desfăşoară preponderent prin ţară, în teritoriu, cum se zice în noul limbaj de lemn.

 

Vom vedea cine şi cu ce se va alege din această tactică pentru care poporul e mai aproape ca televizorul. Şi vom mai vedea dacă poporul poate fi prostit fără televizor la fel cum se zice că e prostit cu televizorul…

07.11.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top