Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Mulţumescu-ţi ţie, dragă Românie!
Există adevăruri pe care trebuie să le spunem. Căci trăim în libertate, nu? Scriind minciuni, am păcătui în fața lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să recunoaștem că în ultima vreme, odată cu plecarea lui Băsescu de la Cotroceni (chiar ceva mai înainte), România a început să ajute efectiv Moldova. Premierul Ponta, prin intervențiile sale, și președintele Iohannis, prin rafinatul său neamestec în treburile noastre interne.

Însă cel mai mult România îi ajută pe copiii de țărani de la noi. Mă refer la copiii de țărani care termină școala medie. Ei arată ca niște pui de pătîrniche, după ce caia a luat-o în cangă pe mama lor, ei au rămas singurei în lanul de secară… Să țipe, să piuie? Să-și cheme mama înapoi? De piuit piuie, dar îi aude hulpea și vine și face ciulama din ei.

 

Așadar, fata tatei a absolvit școala. Ce să facă și încotro s-o apuce? Să rămînă la țară? – Ar putea să rămînă, dar acum în sat nu e de lucru ca înainte vreme. S-ar duce să învețe undeva, dar părinții sînt săraci. N-au bani ca s-o trimită la învățătură. Să rămînă acasă și cu anii să devină fată bătrînă? Cam asta i-ar fi soarta, căci cu un suflet mai mult în gospodărie, cu unul mai puțin, cam tot aceeași cheltuială.

 

Cartofele, de bine, de rău, se fac, o pasăre ai cu ce-o ține, pîinea o coacem acasă în cuptor, dacă se scumpește la magazin… Însă vorba lui Druță din ”Frunze de dor”: Saltă ițele, joacă urzeala, se îndesește și crește bătătura, dar Doamne, Doamne și iar Doamne! - De ani de zile doi moșnegi și o fată bătrînă se trezesc în fiecare dimineața bă­tîndu-se cur de cur…  ”Ce mîncare să facem la amiază?” – ”Niște cartofe prăjite cu măligă” – ”Cum? Iar cartofe, iar măligă? Mi s-a îngălbenit cerul gurii de atîta măligă”.

 

Atmosferă tristă, asemănătoare cu cea din ”Bătrînii” lui Goga sau cu cea dintr-o poezie de Nikolai Gumilyov: ”Однообразные мелькают / Все с той же болью дни мои, / Как будто розы опадают / И умирают соловьи”.

 

* * *

Însă tocmai atunci cînd nu e mult pînă să intrăm într-o toamnă ca o iarnă, vine o veste de la Ambasada României de la Chișinău: și în anul de față, România e dispusă se ia la învățătură un număr impunător de absolvenți ai școlilor din Republica Moldova. În 2014, în România învățau 8000 de moldoveni de-ai noștri. Toți asigurați cu burse, cu cămin și cu învățătură gratuită!

 

…Mama își șterge ochii cu colțul batistei de mînă: ”Nu știu ce mi-a intrat în ochi, vreo țepușă de grîu se vede”. De fapt, își șterge lacrimile. Tata se întoarce cu spatele la drum și-și aprinde o țigară… Se înduioșează și el. Părinții își petrec copiii la învățătură în România… Despărțirea este grea, parcă așa se spune. Dar dacă n-ar fi ea? – ”Vai și amar de pielea mea”, - se oțărăște tata.

 

Ajunși peste Prut, se deprind cu străinătatea, cum ne-am deprins și noi cînd, ajunși la Chișinău, plîngeam cu capul în pernă pînă ne apuca sughițul, căci ta-are ne mai era  ”Dor de mamă, dor de tată, dor de nucul de la poartă”. Apoi ei leagă prietenii înde ei. Fetele se mărită, băieții… Nu știu ce fac băieții: joacă cărți, vînd țigări, învață o profesie? Da vîndă măcar și zachiduști de prins pește, căci de-acum problema-i rezolvată: România ne-a salvat. România ne-a scos Piatra din casă! Ne-a salvat de vodeancă. Mersi, România.

22.09.15
Viorel Mihail
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top