Fii alături de noi
Deja Îmi place!
O ţară ca o gară
Fără patriotism, măcar unul minim, instinctiv şi primitiv, nu prea poţi clădi o patrie

Cam asta sîntem. O ţară interimară, frumoasă, dar păcat şi de mirare că-i încă locuită, un fel de haltă în care toţi fac escala şi rămîne doar cine nu poate să plece. Cultivarea patriotismului este o osteneală utopică  în condiţiile în care toţi vor bine acestei ţări, doar prin integrarea aproape că necondiţionată (din partea noastră, că cei în care rîvnim să ne integrăm ne cam pun condiţii) ori în altă ţară, ori într-un conglomerat de state care se intitulează şi se pretind uniune, deşi e măcinat de propriile contradicţii şi gîlcevi.  

 

Iar fără patriotism, măcar unul minim, instinctiv şi primitiv, nu prea poţi clădi o patrie. Iar cînd scopul societăţii este căpătuiala, cînd unii vor să plece din ţară ca să cîştige un ban suficient pentru a nu trăi pe brînci, iar alţii, mai norocoşi şi mai şmecheri, speră să plece din ea după ce vor ciordi destule mijloace pentru a huzuri pe alte meleaguri, edificarea ţării este doar un text de slogan pentru ameţirea naivilor.  Unde mai pui că diferite forţe politice lucrează în paralel la proiecte de ţară diferite, uneori chiar contradictorii pînă la antagonism. Şi, în consecinţă, fiecare proiect presupune o altă istorie a ţării, o altă cultură, ba chiar şi o altă populaţie obţinută prin reciclării, reeducări şi, la urme urmei, şi exterminări.    


Patriotismul nostru este împărţit pe găşti şi, contrar esenţei tradiţionale acestuia de a-i iubi pe toţi ai noştri (”şi fumul patriei ne este dulce şi plăcut”, după cum scria un rus genial). Patriotismul nostru este vigilent şi orientat în afară – contra ruşilor, contra românilor, contra occidentalilor, în funcţie de gaşcă, iar cînd e orientat înăuntru, nu e pentru a-i iubi pe ai noştri, ci pentru a-i detecta şi urî, uneori cu sonorul dat la maxim, pe cei din ”coloana a cincea” care se erijează într-ai noştri, dar, după cum se zicea în timpurile de glorie ale totalitarismului stalinist, toarnă apă la moara inamicului.  Pentru că a urî şi a combate e mai uşor decît a iubi şi a înţelege şi a te înţelege.  A căuta şi a găsi binele în ceea ce este sau este proclamat rău e mai greu decît a găsi petele pe soare şi paiul din ochiul altuia. Se poate oare schimba această mentalitate care nu ne permite să fim cum am şi fost şi ne face mai rău cu pretenţia  de dragul unui bine care ne aşteaptă după vreo cotitură a istoriei?


 Cam slabă nădejdea.  E o radicalizare divizantă cam în toată lumea, chiar şi în ţările ce ne păreau, şi ne mai par din inerţie, aşezate, calme şi prospere sub toate aspectele. Explicaţiile sînt multe, savante, erudite şi nu explică mare lucru.   Să fie o schimbare la faţă, dar şi la esenţă, a întregii omeniri? Şi cele ce par nefireşti şi deranjante acum sînt, de fapt, elementele fireşti ale confortului spiritual de mîine-poimîine?  Globalizarea a acoperit lumea cu piaţa mondială de mărfuri şi a muncii, a făcut hotarele tot mai convenţionale, iar vînarea banului, blamată de marele nostru clasic, a rămas unica valoare imuabilă - şi ce rost are citarea clasicului cînd modernitatea  a relativizat şi noţiunea şi poziţia de clasic şi oricine e propriul său clasic şi propria sa realitate?


Păstrarea unei ţări, absorbirea ei, divizarea, anularea sînt secundare pe lîngă libertatea individului de a-şi alege ideile şi modul de viaţă care-i place. Aşa că sîntem în trend. Degeaba ne certăm. Avem cu toţii dreptate şi totodată nu avem. Totul e relativ şi doar relativitatea este absolută.  

12.07.17
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Altele
Tolea, iubeşte-l pe Mumu!
07.07.17
publicat de Viorel Mihail
Junele partid al dlui Anatol Șalaru nu prea are șanse să intre în parlament. Dar, dacă vrea să fi e sigur că totuși va accede, pe lîngă performera Ana Guțu, ar trebui s-o achiziționeze și pe campioana Vitalia Pavlicenco. Ilici, Țapul, Chiorul, Mutul. Acestea-s poreclel...
Între speranţă  şi biochimie
05.07.17
publicat de Vsevolod Ciornei
Esenţial e să ne luptăm între noi întru promovarea şi apărarea purului adevăr care este de cîteva feluri. Viaţa politică este ca şi cea biologică niţel moleşită de arşiţă, dar, de asemenea, continuă.  Avem două tendinţe principale pe agenda societăţii, la fel...
Omul cu hîrlețul
04.07.17
publicat de Viorel Mihail
Dacă plouă neîntrerupt cîteva zile, dacă în cîteva ore plouă cît ar ploua în cîteva zile la rînd, încep să mă sufoc. Nu-mi ajunge aer. Ies la lumină.Aparatul meu locomotor e unul rudimentar, de aceea mă deplasez cu încetinitorul. Omenește vorbind, mă tîr&ic...
Femeia și oamenii Puterii
01.07.17
publicat de Viorel Mihail
E patru dimineață, întuneric. Femeia acoperă cotilețul cu un ștergar curat. Așază găinile pe el. Scoate cîte un ou din făină, îl suflă și-l pune alături de cele două găini. Bagă mîna în buzunarul de la pestelcă.Femeia bagă cu grijă ouăle într-un culioc cu ...
Alarme false și adevăruri alarmante
27.06.17
publicat de Viorel Mihail
Ucraina nu-i Rusia. Moldova nu-i România. Însă Moldova nu-i Ucraina. Scriam, pe vremuri, că dacă Ucraina vrea să devină țară cu acte în regulă, atunci  trebuie să fugă de Rusia ca dracul de tămîie. Scriam, pe vremuri, că dacă Moldova vrea să devină țar...
Fii alături de noi!
Top