Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Odraslele tăticului european
Ne apropiem de hotarul dintre ani cu o coaliţie precară de conjunctură la guvernare şi cu un executiv provizoriu în exerciţiu.

Şi cu tabere de protestatari în faţa sediilor parlamentului şi guvernului -  acestea nu vor să urmeze exemplul păsărilor călătoare şi îşi schimbă corturile pe construcţii mai adecvate condiţiilor hibernale, adică protestele vor continua în orice ambianţă climaterică.  Este un element nou în arhitectura Chişinăului, chinuită, de altfel,  în ultima vreme de felurite inovaţii sadice ale edilului care a promis să europenizeze urbea, dar, de fapt, o rîpizează, în sens că o duce de rîpă. 


De fapt, după cum am cam ostenit să scriu, obsesia europenităţii este, în fond, cea care, paradoxal, împiedică viaţa politică moldovenească să păşească domol şi corect prin albia pietonală a procedurilor democratice. Pentru că nu e nici capăt de ţară şi nici sfîrşit de lume incapacitatea partidelor din parlament să închege o coaliţie de guvernare.  

 

Se întîmplă şi la case mai mari şi se poate întîmpla, teoretic vorbind, oriunde.  De regulă, legislaţia presupune apariţia acestor situaţii şi descrie clar şi concret ce e de făcut -  după  eşecurile repetate de a confirma un guvern, parlamentul e dizolvat şi se organizează noi alegeri, anticipate. Cam aceeaşi poveste este şi în cazul în care nu poate fi ales preşedintele – după cum s-a şi întîmplat la noi, pe la începutul mileniului şi al deceniului. 


Numai că, spre deosebire de începutul mileniului,  cînd problema idealului european se punea doar la nivel teoretic şi oniric, regulile fuseseră respectate şi executate întocmai, la termen. De prin 2009, cursul european al Republicii Moldova a fost declarat ca fiind unul lipsit de alternativă, cam ca ideea juche în Coreea de Nord (numai că pe invers),  şi preşedintele, coaliţia şi guvernarea ori sînt proeuropeni, ori nu au dreptul să existe  -  cel puţin aşa decretează majoritatea politicienilor şi deocamdată electoratul activ majoritar.  De aceea s-a recurs la felurite tertipuri, ca interimatul lui Ghimpu, cu tergiversări şi amînări legalizate ad-hoc ca nu cumva să ajungă la putere cineva care nu flutură steagul albastru cu stele deasupra creştetelor. 


Pentru că, la o adică, dacă nu se face o alianţă de centru-dreapta, aritmetica elementară ne serveşte la tavă posibilitatea de a încropi o coaliţie de centru-stînga.  Dar e cum ai aduce la putere balaurul cu nenumărate capete.  Pentru că ăştia îl vor aduce pe Putin şi ne vor deporta în Siberia.   


Prin urmare, facem orice, numai proeuropean să fie. Ori să pară. Ori să se prefacă. Numai nu cumva să spună că Rusia e o ţară ca oricare, cu bunele şi relele ei, şi bună ca partener de colaborare economică şi politică.
Ce-i drept, şi adepţii Rusiei o iubesc la fel de exagerat şi disproporţionat precum oponenţii lor iubesc Occidentul.  

 

Un observator apusean a remarcat că  această idolatrie, orientată fie spre Vest, fie spre Est, denotă, de fapt, infantilitatea societăţii şi incapacitatea ei de a-şi asuma  responsabilitatea pentru soluţiile curente şi fireşti ale vieţii adulte şi mai ales pentru consecinţele acestora. De aceea vrem procuror european, miniştri europeni sau protecţia lui Putin, tătic european sau stăpîn rus, pentru că ne temem să trăim noi înşine pentru noi înşine.

 

Şi ce iese din astea toate? Iese ca în bancul în care unul spunea că în ajun a vizionat împreună cu iubita lui filmul ”Titanic”. Interlocutorul, care nu văzuse filmul, întreabă: Şi cum s-a terminat? Ăsta zice: cu sex. ”Cum cu sex, parcă s-au înecat toţi?” ”Păi nu ţin minte cum s-a terminat filmul, că la mine cu iubita s-a terminat cu sex…”   

14.12.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Altele
Populaţia alege. Alesul culege
13.12.15
publicat de Viorel Mihail
Eu tare mult am ţinut la ţara mea, fără a mă exalta. Am ţinut la ea ca un zeu iudaic la supușii săi, căci de cînd ne aflăm pe aceste pămînturi - din timpuri imemorabile -, încă n-am creat un sistem de irigaţie performant; sîntem numiţi Republică a compoturilor, dar și...
Republica Plahotniuc. Opera Europei apusene
10.12.15
publicat de Viorel Mihail
Vom schimba totul fără a schimba nimic!   1. PLDM, prin votul său din 30.11.2015, a blagoslovit criminalizarea  în continuare a țării. Plahotniuc își freacă palmele de bucurie. Corectă stratagemа: ”Куда они, на…, денутся?!...
Scîrbavnica Justiție a lui Plahotniuc
06.12.15
publicat de Viorel Mihail
În fond, organele abilitate ar trebui să stabilească gradul de vinovăție a lui Vlad Filat. Însă nu despre asta e vorba. Vorba e că fiecare dintre noi poate fi arestat oricînd în baza unei jalbe de-a vecinului cu care nu ne împăcăm. Şi în asta constă toată scîrnăvia Jus...
Marele vector cornut
05.12.15
publicat de Vsevolod Ciornei
S-a împlinit o lună de guvernare provizorie în Moldova, dar nu s-ar putea spune că provizoratul a generat patimi şi tînguiri.S-a mai întîmplat să avem şi preşedinte interimar multă vreme,  şi guverne în exerciţiu şi se pare că oamenii încep să ...
Ritualuri în reluare
30.11.15
publicat de Vsevolod Ciornei
În timp ce omenirea se confruntă cu noile provocări emanate de terorismul mondial şi fluxurile de refugiaţi, moldovenii, tradiţionalişti şi conservatori şi născători la sat ai veşniciei, rămîn cu ritualica problemă parlamentară: chinurile facerii unei alianţe de guvern...
Fii alături de noi!
Top