Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Pădurea de după copaci
Nimic nou pe frontul de Est. Ne apropiem ca fulgerul de împlinirea visului nostru nutrit de vreo două decenii: să ne transformăm din Est în Vest. Fulgerător nu în sensul de iute ca fulgerul, ci pe un traseu în formă de zigzag, ca fulgerul.

Vesternizarea moldovenilor se produce anevoie. Poate că ştia ce ştia Rudyard Kipling cînd afirma poetic că Estul e Est şi Vestul e Vest şi că nu le este dat să fie niciodată împreună. Numai că moldovenilor li se pare că, chiar şi în cazul în care Kipling are dreptate, estul e undeva departe – prin India, Laos, Kirghizia sau chiar la Moscova, în timp ce moldovenii au o multimilenară vocaţie europeană, încă de pe cînd Traian şi Decebal sintetizau în teritoriu viitorul neam românesc şi că această vocaţie a fost oprimată de ocupaţie, revoluţie şi de alte năpaste social-politice.

 

Acum, ajunşi la libertatea pe care o vom aniversa a 24-a oară, e cazul să ne luăm vocaţia înapoi şi să ne înscriem în mod armonios surlele şi ţambalele în orchestra naţiunilor europene care interpretează cu patos Oda bucuriei. 

 

Numai că e uşor de zis ceea ce e greu de făcut. Aspiraţiile europene domină categoric discursul politic moldav, sînt aprobate cu bătăi pe umăr şi surîsuri condescendente de occidentalii vestici, dar standardele de viaţă ale moldovenilor se menţin între aceleaşi dimensiuni estice, trasate de mult de imperiile care ne-au stăpînit – otoman, ţarist şi sovietic.

 

Poate că într-adevăr intrăm în raza de definiţie a formulei kiplingiene şi încercările noastre de a ieşi din est sînt condamnate la eşec din simplul motiv că nu putem scoate estul din noi? Iar occidentalii care ne încurajează o fac doar ca să ne rupem mai hotărît de influenţa Rusiei cu care vesticii au ce împărţi şi disputa, în rest, nu prea contează cum îşi face de cap clasa noastră politică şi ce giumbuşlucuri prestează corupţia noastră levantino-rusească?  

 

Pentru că frazele şi gesturile de încurajare din partea occidentalilor nu se materializează în investiţii mai consistente, în accesibilitatea mai generoasă a pieţelor occidentale de desfacere pentru producţia noastră agricolă, că de alta nu prea avem… Şi atunci oare nu sîntem în situaţia celor care nu văd pădurea din cauza copacilor? Adică, noi credem că mişcarea noastră de integrare în Uniunea Europeană este lentă doar din cauza faptului că liderii care ne conduc ţara ba sînt ostili ideii de integrare europeană, ba sînt cripto-pro-ruşi, ba sînt pur şi simplu hapsîni şi corupţi şi îşi gestionează punga şi buzunarul, şi nu ţara şi poporul.

 

S-ar putea chiar să avem dreptate în privinţa calităţilor profesionale ale celor care ne conduc, dar atunci apare o altă întrebare: de unde să luăm alţii? Pentru că în sfertul de veac în care sîntem mai mult sau mai puţin independenţi la cîrma ţării s-au perindat politicieni de toate culorile politice, vîrstele şi generaţiile, dar cea mai frecventă idee pe care o sugerează prestaţiile lor este că elita politică este precum lupul şi îşi schimbă doar părul, nu şi năravul. Iar partenerii, tutorii, protectorii şi binevoitorii noştri europeni au tot ţinut-o cu încurajările, surîsurile şi monitorizările care se soldează cu diverse observaţii şi recomandări de care cei vizaţi ţin cont doar de formă...

 

Probabil că occidentalilor le convine această situaţie – să ne ştie departe de căsuţa lor comodă în care ei se simt bine fără noi, cu condiţia să nu ne dăm cu ruşii. Cam umilitoare ipostaza şi cam fără de ieşire, pentru că şi ideea de a ne da cu ruşii este la fel de iluzorie – nici ruşilor nu le pasă de noi şi menţinerea noastră în sfera lor de influenţă e un fel de ambiţie din inerţie. Ar fi cazul să începem a trăi noi pentru noi, dar se pare că încă n-am spart toate iluziile pe ruinele cărora s-ar putea înălţa această decizie…

26.08.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Altele
Polemici inutile
25.08.15
publicat de Viorel Mihail
Oamenii de știință, specialiștii în materie au o plăcere deosebită să polemizeze. Dedic acest eseu  Sfintelor noastre sărbători naționale,  care se apropie plăcut   precum Eminescu de Veronica,  la Iași, în septembrie 1872   Nu-ți fie fric...
Sărmane Cioclea! Că prost ai mai fost! Nu puteai să mori ceva mai tîrziu?
21.08.15
publicat de Viorel Mihail
Regele a murit, trăiască Yorick!Noi, moldovenii, sîntem prezenţi în spaţiul cultural românesc cu doi poeţi moderni de certă valoare. Unul dintre ei este Eugen Cioclea. Eugen Cioclea a murit flămînd. Eugen Cioclea a murit sărac. Eugen Ci...
Fii alături de noi!
Top