Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Pe culmile nerăbdării
O glumă amară cu personaje variabile – adică atribuită mai multor popoare - sună cam aşa: nu ştim ce vrem, dar vrem chiar acum. Discuţiile şi comentariile din spaţiul public moldovenesc pro-european par să ilustreze acest comportament de copil capricios.

Intelectualii din oraşul de pe Bîc, nerăbdători să devină cît mai degrabă europeni cu acte în regulă, nu prea pricep ce înseamnă să fii european, dar sînt tare supăraţi pe clasa politică pentru că nu este îndeajuns de europeană. Noului guvern nu i se acordă nu că răgazul de 100 de zile de adaptare şi rodaj, ci nici măcar o sută de secunde de linişte mediatică.  

 

Primul-ministru este acuzat de incompetenţă crasă doar pe baza cîtorva replici care nu denotă exces de talent oratoric. Nu contează faptul că în textele celor răniţi la cele mai sensibile coarde gramaticale virgula se simte între subiect şi predicat ca la mama acasă.

 

Noi sîntem nişte alegători tare subtili şi exigenţi şi vrem un alt premier, pe care, de fapt, atunci cînd era pe cale să fie confirmat în funcţie îl acuzam de implicare în nişte afaceri dubioase cu băncile şi cu aeroportul, dar acum ne-am dat seama că el este cel mai potrivit pentru salvarea vectorului european în cîmpiile magnetice moldoveneşti.

 

Tirul critic concentrat pe noul premier nu prea consultă logica. Abia înscăunat, s-a ciocnit de sarcastica întrebare: ce-o să facă el cu prăbuşirea leului? Nu prea e clar ce-a făcut, dar prăbuşirea s-a cam oprit. Astea-s fleacuri, chestiile astea mărunte cotidiene le rezolvă el, dar cum o să pună capăt corupţiei? S-ar putea presupune că dacă mîine corupţia ar dispărea din Moldova (cu sau fără aportul premierului), guvernului i s-ar reproşa pasivitatea în faţa încălzirii globale. 

 

Situaţia aminteşte de un banc rustic despre cina într-o familie ţărănească, cu fiul, mama lui şi nora ei la masă. La un moment dat, cineva strică aerul. „Nora a făcut-o”, constată categoric soacra. „Da de unde ştii că anume ea, mamă?”, încearcă fiul să complice investigaţia. „D-apoi cine altul avea s-o facă?”, pune punctele pe i mama-soacră. 

 

Nu că ar fi noul premier o medie aritmetică între Cicero şi Demostene. Dar nu prea pare ca fundalul oratoric pe care evoluează el la tribună e de natură să sugereze anularea unui om politic doar pentru că nu cuvîntează ca la carte. Bîlba şi exprimarea bolovănoasă încă mai domină acustic politica moldovenească.  

 

Cît priveşte celelalte criterii care ţin de competenţă – spiritul organizatoric, calităţile manageriale - pentru ca acestea să-şi etaleze prezenţa sau absenţa, ar cam fi nevoie de timp. Cel puţin cele o sută de zile convenţionale, anulate de opinia publică moldovenească nerăbdătoare, care aspiră ca să se întîmple cît mai repede nu se ştie ce.    

 

De fapt, dedesubturile nu sînt chiar atît de obscure cît par. Democraţia la moldoveni este libertatea fiecăruia de a dori să instituie autocraţia propriilor mofturi. Iar libertatea de expresie înseamnă libertatea fiecăruia de a-şi exprima intoleranţa faţă de tot ce nu-i place, indiferent dacă  ceea ce-i place  lui  nu e pe măsura lui Jupiter, ci, dimpotrivă, este apanajul celuilalt personaj din celebra maximă latină. 

 

Din păcate, a te da drept proeuropean nu înseamnă întotdeauna şi neapărat a fi inteligent şi cumsecade. Dar pentru a înţelege acest trist adevăr e nevoie de barem o minimă inteligenţă şi cumsecădenie…

27.02.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top