Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Pe ”Panta lui Sisif”
Pe Eugen Lungu l-am putea strînge în brațe ca pe o femeie, căci tare-i puhav și plăcut. Și ca cetățean, și ca intelectual. Despre aceștia, prin satele noastre, se spune că-s oameni cuminți (rom: oameni cumzecade, dragă). Ca să nu uit: Eugen Lungu își scrie opera într-o frumoasă limbă moldovenească - în româna lui Eminescu, Sadoveanu, Creangă. E dulce scrisul lui Eugen, dar dacă se satură omul de prea mult dulce, n-are decît să treacă la ceva mai util: la făcut frumosul (cuiva), cum se spune alegoric prin părțile noastre (rom: la sexat (pe cineva)).

Citesc cu plăcere, pe apucate, eseurile lui Eugen Lungu și vi le recomand și dvs. spre lectură. Nu vă recomand cărți proaste (căci CARTIERUL știe să aleagă), dar dacă, totuși și totuși, cuiva nu-i va plăcea ceea ce i-am propus să citească, vie și deie-mi cu cartea-n cap, c-așa se spune prin părțile noastre (rom: cu dînsa-n frunte).

 

Eugen Lungu e cel mai rafinat critic literar de la noi, dar nu prea apare cu critică literară, căci, dacă ar scrie, toate oalele s-ar sparge de capul lui. La modul direct, nu la figurat. Omul acesta e băiat serios, deloc întîmplător născut la Hăsnășeni, ergo nu acceptă ca dezgustul său din suflet să-l împace cu-a sa minte.  Tocmai de aceea a și început să scrie lucruri interesante, glose, despre marii morți ai lumii și despre viii care trăiesc hăt departe de Chișinău… Căci de-i spui cuiva că a plagiat din Nichita, din Dinescu, vine și-ți dă la bot (rom: moacă) și foc la casă (rom: domiciliu).

 

Eugen Lungu e băiat prodvinutîi: citează masiv din franceză, scapă pe ici-colo cîte un englezizm, despre latinisme nici nu mai vorbim, curg din el ca grîul dintr-o straistă bortelită. Dar ne mai rămîne și nouă, semidocților, cîte ceva. Deci îmi permit să încep ad ovo, spunînd că, pe lîngă faptul că protagonistul schiței noastre e un verro homo sapiens, el mai e și un neîntrecut homo ludens. Practică jocul cu mărgele de sticlă (rom: arșice), biliardul intelectual și încă multe alte jocuri utile și plăcute pentru deshidratarea Prutului.

 

Ca homo ludens ce este, dl Eugen (rom: dl Lungu) și-a intitulat bengos un eseu: Epistolă către Pis[.]oni. Citind doar titlul la Vasile în revistă, am buhnit (rom., greșit: exploadat) în rîs coleric а ля Homer în Iliada. Căci imediat mi-am dat sama că punctul dintre parantezele mari ține locul unei litere, iar litera ceea nu poate fi decît litera D mic. Unde mai pui, în poanta eseului, căci așa-și construiește dl Lungu eseurile (cu poante, care te lasă paf), am găsit confirmarea presupunerilor noastre.

 

Nu ne rămîne decît, desigur cu permisiunea eseistului, să ne prindem în horă și să ne jucăm cu cele două mere de fată mare, în cazul nostru. Căci și ele ne permit să îmbinăm frumosul cu plăcutul (idem, încîntarea cu puparea). Așadar, iată cum își începe autorul Epistola către Pisdoni, că nu mai are rost să ascundem ceva odată ce am clarificat care a fost litera lipsă și gîndul curat al scriitorului: ”Epistula ad Pisones, unul dintre textele „sacre” ale artei, a fost scrisă în anul 14 î.H. Acum, calculați ce vîrstă rotunjește acest poem în 2014!” Calculăm, Eugen. Din calculele noastre, iese că, în 2014, Epistola lui Horațiu rotunjea 2028 de ani. Să fi e oare 2028 cifră rotundă? Căci anii dinainte de Hristos nu se scad, ci se adaugă, așa-i?

 

Totuși, să nu uităm de farmecul jocului. Să intrăm iar în horă. Am pus noi litera D mic la locul ei, dar cum să scăpăm de litera S mic din titlul eseului cu pricna? Căci S mic trebuie înlocuit urgent cu litera Z mic. Parcă așa iese, ce zici, Eugen? (De altfel, sînt la curent, știu românii luptă din greucu litera Z. Încă Maiorescu i-a schimonosit un Sonet de-al lui Eminescu înlocuind un zvîrle exploziv  cu un sfîrle fîsîit. Le cam pute Z-ul dacic. Da brînza nu le pute? Sau poate că ei au trecut la brînsă?)

 

Merem mai departe. Venim cu o idee. De acord, Sisif a tot urcat și a tot coborît o pantă (mă refer la titlul cărții: ”Panta lui Sisif”). Totodată, panta ceea, după atîta du-te-vino seculare, s-a bătătorit, a devenit cărare. Însă cărare e un urît regionalism moldovenesc lipsit de cantabilitate și eufonie, precum rînjitele cuvinte ce urmează: îs, îl, sînt, mîl, tărîță, mîță…  De aceea propun să utilizăm ceva sui generis românesc: pistă. Ea e   aceeași cărare, însă conține în el multă muzicalitate. (Ca să-i auziți muzica, rostiți repede cu glas tare de trei roi cuvîntul sau metaforizați: s-a dus pista la culcare, sugerînd astfel că s-a lăsat întunericul și cărarea nu se mai vede.)

 

Oh, pistă, pistă și iar pistă! Ești moale ca lîna călugărițelor lui Creangă. Ești sinceră ca versurile eminesciene despre iubire. Ești pură și duioasă ca o scoică de mare, din care, однозначно, ai putea să te adapi din ea… Cam înțelegi spre ce înclinăm: vrem să-ți sugerăm, dragă, un nou titlu de eseu memorabil: Pista lui Sisif. Prepunerea noastră ți-ar oferi fericita ocazie de a mai apărea în presă cu încă un titlu-кроссворд: Pi[..]a lui Sisif. Desigur, observi că ar fi unul cu pod[]yobcă, menit să potolească (reproduc cu aproximatie splendida-ți poantă din Epistola către Pis[.]oni ), repet, menit să potolească: agitația meschină a liliputelor de azi care merită din ofciu (da, da: chiar din orificiu!) numele pe care îl sugerez delicat în titlul acestor note.

 

Notă. Să nu creadă cineva că, odată cu schimbarea pantei în  pistă, Sisif ar deveni fătălău (rom: bisexual). Nu, căci cuvîntul-sugestie din titlul cifrat, Pi[..]a lui Sisif,  nu ar fi  utilizat în sens somatic, ci  ca sinecdotă, cu sinonime variate și  plăcute: Iubita (amica, prietena, verișoara) lui Sisif ).

 

Homo ludens, так homo ludens. Dacă-i joacă, apoi joacă să fie! Să duduie tîrgul Chișinăului de veselia noastră. N-am scris din rea intenție. Am scris fiindcă mi-a fost a scrie. Dar ce-a ieșit, alții să se întrebe și să socoată. Și să mai îndrepte cîte ceva, unde îmi șchioapătă scrisul. Dixi.

25.10.15
Viorel Mihail
îmi place
distribuie
Altele
În ce țară trăim, dle Președinte?
23.10.15
publicat de Viorel Mihail
Nu mai pune mîna în foc pentru alții, căci alții n-au pus mîna în foc pentru tine. Tu îi aperi, iar ei fură, tu îi disculpi, te pui cu toți în poară, iar copiii tăi vor trage ponoasele…Într-adevăr, oricît ar fi de straniu, ai noștri, venind la putere, au pro...
Cazul Filat, cazul Pasat
18.10.15
publicat de Viorel Mihail
Din capul locului: nu iau apărarea cuiva. Încerc doar să pun cap în cap niște lucruri. Încerc să mă uit înapoi ca să pot privi înainte. Pasat, Filat; Filat, Pasat-Filat, parcă rimează, nu? Caz fabricat la Pasat. Caz fabricat la Filat… Dar mai știi? Care mai știi, care ma...
Spasiba, America!
17.10.15
publicat de Viorel Mihail
Nu încetez să mă tot minunez de modul cum activează ambasada SUA în Moldova. Din ziua în care a fost deschisă. Dacă instituțiile statului nostru ar fi activat la fel de harnic ca lucrătorii corpului diplomatic american, Moldova ar fi arătat azi, cel puțin, ca Slovenia sau ca ...
Miniștri care luptă cu propria țară
05.10.15
publicat de Viorel Mihail
”Totul e pierdut în afară de onoare”, a spus cîndva un rege al Franței după înfrîngerea suferită în bătălia de la Pavia. Noi nu că am pierdut, dar am cedat mai întîi de toate, cu multă bucurie, onoarea. Fiindcă n-avem obraz. Statul Moldova e în derivă, instituțiile...
Ion Sturza adevăr vorbeşte
30.09.15
publicat de Viorel Mihail
Acest articol trebuia să apară în numărul trecut, dar am temporizat pentru a crea un echilibru în gazetă. Între timp, a venit peste noi Ion Sturza şi ne-a furat ideea… Nu ne-a mai furat-o, ci pur şi simplu ne-a confirmat-o în cadrul unei emisiuni televizate.Vă spun sincer, n...
Fii alături de noi!
Top