Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Polemici inutile
Oamenii de știință, specialiștii în materie au o plăcere deosebită să polemizeze.

Dedic acest eseu 
Sfintelor noastre sărbători naționale, 
care se apropie plăcut  
precum Eminescu de Veronica, 
la Iași, în septembrie 1872

 

Nu-ți fie frică de duşmani: în cel mai rău caz, ei te vor omorî; nu-ți fie frică de prieteni: în cel mai rău caz, ei te vor trăda; fie-ţi frică de indiferenţi – ei nici nu omoară, nici nu trădează, însă tăcerea lor tacită trădează prieteni și omoară oameni. (Bruno Jasinskiy)

 

Strigăm în pustiu, vorbim cu pereții, căci lichelele cinice ne au de proști. Într-un fel, așa și sîntem, odată ce sufletele noastre,  după atîtea amăgiri, mai speră în deșert. Cu toate acestea: adevărul trebuie spus și repetat ori de cîte ori va apărea ocazia. Ca nu care cumva, peste o habă de vreme, urmașii să zică că noi, predecesorii lor, am fost niște nepricepuți, niște oameni cu capetele țuguiete, odată ce n-am sesizat și n-am reacționat în consecință, trecînd indiferenți pe lîngă nedreptăți strigătoare la cer și viclenii sordide. 

 

Nu contează despre ce și care va fi efectul dezbaterilor în contradictoriu, pentru ei procesul e esențial. 

 

Pentr-un lucru de nimică, joacă baba de se strică. Evidențele-s plate și de suprafață, iar polemistul încearcă să găsească adîncimi în ele, spre bucuria nebunului care ”arunc-o piatră în baltă, și zece cuminți n-o pot scoate". 

 

Orice încercare a omului cu bun-simț de a îndrepta lucrurile, de a le aduce pe făgaș normal prin demonstrații mai mult decît elocvente și probe irefutabile, e luată în rîs; în cel mai bun caz, e trecută cu vederea.

 

Crede oare cineva că dl Alexandru Tănase nu știe ce scop s-a urmărit și cine-s autorii reali, din umbră, ai Declarației de independență? Credeți că omul e lipsit total de logică atunci cînd pune mai presus Declarația, care, în fond, a devenit document lovit de nulitate după aprobarea Constituției în parlament, căci, la elaborarea Legii Fundamentale, s-a ținut cont și au fost preluate toate ideile judicioase conținute în documentul aprobat la 27 august 1991, eliminate din el fiind doar heirupurile antimoldovenești. 

 

(Șopîrlele fuseseră băgate în text de diplomatul în civil Aurel Preda, care, peste 20 de ani, aflînd că niște țîncălani de la Chișinău pun la îndoială paternitatea sa asupra documentului, a făcut niște dezvăluiri incendiare despre modul în care s-a ticluit Declarația: ”Un diplomat este un ostaș disciplinat, aflat permanent în slujba țării sale. Mandat nu prea am avut… în scris. Dar nici nu era nevoie, pentru că interesele supreme ale statului sînt și trebuie să fie în sufletul oricărui diplomat român… Cuvîntul final mi-a aparținut întotdeauna mie, în calitate de jurist și diplomat cu experiență, dar și colegului meu, cu care am venit de la București, dl Valentin Stan, în acel timp - șef de cabinet în MAE al domnului Marcel Dinu”. Deci e clar că, ca ”ostaș disciplinat, aflat permanent în slujba țării sale”, dl Preda a apărat ”interesele supreme” ale României, care-s mereu cuibărite ”în sufletul oricărui diplomat român” în civil. Iar oficialii de la București o fac pe morții în porumb(!) - după ce le-a mai trecut frica, o fac pe curajoșii: „Noi v-am recunoscut independenţa faţă de Uniunea Sovietică, nu şi faţă de România”.)

 

În cazul în care Alexandru Tănase ar fi patriot al țării sale, dar nu al altei țări, desigur, el nu și-ar fi permis să semneze documentul care stipula că ”În cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de independență și textul Constituției, textul primar al Declarației de independență prevalează”.

 

De ce? Pentru că, pe 27 august 1991, chiar în textul Declarației de Independență a fost scris negru pe alb: ”pe întregul său teritoriu (al Moldovei – n.n.) să se aplice numai Constituția”. Numai Constituția, acesta a fost mesajul semnatarilor Declarației (care-și dădeau sama că  Declaraţia e un document tranzitoriu, de etapă) pentru cei care urmau să elaboreze Legea de bază a țării. Știind prea bine că Declarația de independență va fi luată în calcul - și a fost luată! - la elaborarea noii Constituții, semnatarilor nici prin cap să le treacă a pune documentul în capul viitoarei Constituții, precum a născocit (тоже мне jurist!), apoi a hotărît, Al. Tănase! 

 

EXERCIŢII DE ÎNCĂLZIRE A MINŢII PENTRU DL AL.TĂNASE.

 

1. Cum se numește limba de stat în Marele Ducat al Luxemburgului și cum s-a numit ea pînă pe 27 februarie 1984?

2. Cum se numește limba de stat în Muntenegru și în ce an s-a separat ea de limba sîrbo-croată?

3. De ce în Croația se vorbeşte oficial limba croată dacă ea e absolut identică cu cea sîrbă?  

4. De ce nu se ține cont de identitatea lingvistică croato-sîrbă, realmente existentă?

 

Deci, e clar și pentru copiii de grădiniță din grupulița mică: multe limbi identice există pe glob, dar fiecare țară are dreptul să-și numească limba așa cum dorește ea. Astfel, la ora actuală, aceeaşi limbă are tocmai 4 denumiri: sîrbă, croată, bosniacă și muntenegreană.

 

Urmînd logica Curții Constituționale, copiii lehuzei care a născut dăunăzi 4 gemeni ar trebui să poarte un singur nume: Ionel. Nici măcar Ion, Vaniușa, Nelu sau Ionică. Ionel și всё! 

 

Dar să nu creadă cineva, precum a crezut Mama Oaia pe cînd era încă mioară țipălăii, proștii și talharii care de 25 de ani parazitează pe sama denumirii, că noi am fi împotriva termenului de limba română. Nu sîntem împotrivă, ba din contra: să-l încetățenim și să-l legalizăm cît mai repede, ca să închidem gura unei limbi. 

 

De ce atunci îl critic pe Al. Tănase? Răspund: eu vreau să ajungem la română prin metode legitime, nu prin metode hoțești și atacuri la Constituția Moldovei, cum procedează el. 
Uneori, mai că-mi vine să cred că tot ce face Curtea, de la o vreme încoace, ține de:
1. ”Smintiți și de mișei”, precum scria Eminescu;  
2. Trădare de țară. 

 

Al doilea punct este mai aproape de adevăr, pentru că decizia Curții din 5 decembrie 2013 numai pro-Moldova nu e! Un grup de omănași, remunerați din banii contribuabililor moldoveni, i-au făcut un mic cadou României, o parte dintre ei fiind "mulțumiți" pentru asta cu cîte o  tinichea la Palatul Cotroceni.

 

(O întrebare naivă: să cred că atunci cînd România dă cîte o bleambocykă unor creștini de pe Bîc, ea îi medaliază pentru că apără, vorba dlui Preda, interesele supreme ale Statului Moldovenesc sau ale celui Român?)

 

...Și iată-ne ajunși de la ce am pornit. La Polemici inutile. Zadarnice încercările de a demonstra unora alde Al.Tănase că au încălcat Constituția. Fiindcă el știe mai bine decît voi toți luați împreună că A ÎNCĂLCAT-O. Însă cea de-a doua țară a sa, țara care l-a primit la sînul ei cel generos, i-a dat o poruncă ca Spînul lui Harap-Alb, pe care, mort-copt, trebuia s-o îndeplinească. Căci se știe încă din moși-strămoși că ”There ain’t no such thing as a free lunch”, că «Бесплатный сыр бывает только в мышеловке», că  ”Pentru-o turtă de mălai toată noaptea hai și hai”.

 

Deci, despre ce fel de polemică poate fi vorba, odată ce una din părți face pipi pe adevăr? Fiindu-i absolut perpendicular de faptul că el există. Otello a gîtuit-o pe Dezdemona-Moldova. Maurul și-a făcut treaba, el poate pleca. Să deie cep unui ipotetic cont deschis pe numele său la BCR sau să-și facă documentele pentru niște hectare de pădure din Munții Cadîmbului, unde au practicat ”rezistența prin cultură” oameni de mare curaj ca Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu.

 

Chestiune delicată cu cei care parazitează pe spatele poporului moldovenesc sugîndu-i sîngele. Ei, asemenea ucigașului Elodiei Ghinescu, își creează un alibi puternic la prima vedere: nu există popor moldovenesc, există doar gingașa națiune română cu care trebuie să ne unim. De unde ar ieși că subsemnatul e un obscurantist, un nespălat medieval, un retrograd, un Gheorghe Asachi vîndut rușilor, un criptocomunist, un mancurt, un moldovenist primitiv etc., etc.

 

Din capul locului, să fie clar: nu m-am legat niciodată cu moldoveniștii cu caș de oaie printre dinți, cu limba lor cea moldovnească și cu trădătorul Constantin Stere. Dar de unde - peste noapte! - au apărut marii români Moșanu, Dediu, Cibotaru, Soltan, Buga, Anton Moraru, Gadîrcă, Vizir, stîlpi ai bolșevismului în RSS Moldovenească? Tocmai ei, care au smîntînit ulciorașele la ruși, astăzi, nesimţiţii! tot ei, smîntînesc ulciorașele la români! D-apoi asta ne-a fost înțelegerea în 1989? Puțin mi-ar păsa ce fac ei acum dacă n-ar fi nişte mîțe stricătoare și n-ar face prin unghere.

 

În fine, reiterăm: polemicile cu alde Al. Tănase sînt absolut inutile. Ei își dau prea bine sama că-s niște Bezelbuți care practică Răul, încălcînd Legea și cele mai elementare norme de bună-cuviință. Știu că-s capul relelor, dar, cu toate acestea, sînt mîndri în sinea lor, fiind siguri că fac Răul în numele Binelui. Astfel că n-au de ce să aibă mustrări de conştiință atunci cînd ne spurcă ungherele Casei Mari cu scîrnăviile lor. Pentru ei, Moldova e o curvă ordinară, pe care o suportă cu cinism, fiindcă curva adună bani și le oferă lefi. Pentru ei, Moldova este însă şi o curvă de care trebuie să scape cît mai repede, pentru a se uni cu Mămuțica Românica.
 

P.S. Tema ”Moldova, țară fără de popor” necesită o analiză aparte. Vom încerca să demonstrăm – fără ciudă și părtinire, dar cu niscaiva humor – că cei care nu respectă rezoluția ONU din 2 martie 1992, de fapt, fac pipi împotriva vîntului. N-ar fi rău să se întoarcă cu 180 de grade și să se spele pe față, ca să li se limpezească mințile, căci, vede o lume întreagă, li s-a urcat pișătul la cap. 

 

Articolul mi-a fost inspirat de exegezele domnului Victor Pușcaș pe marginea statalității moldovenești.

25.08.15
Viorel Mihail
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top