Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Politizarea pînă la şoricei
Cel mai răsunător şi mai sonorizat prin mijloacele şi reţelele de comunicare eveniment politic al ultimelor zile a fost concursul de cîntece Eurovision.

Pînă nu demult, această competiţie care se pretindea a spectacolului, dar era, de fapt, a solidarităţilor etnice,  se păzea de politizare ca dracul de tămîie. Textele pieselor erau puricate de mesaje militante, arta era pentru artă, pîrjoalele – separate de muşte.  Anul acesta războiul hibrid dintre Rusia şi Occident şi-a extins tentaculele şi peste aria tralalaului lejer.

 

Era clar de la bun început din titlul piesei care reprezenta Ucraina  că nu triumful melodiei şi armoniei e pus în capul mesei, ci dorinţa de a-i mai reproşa cîte ceva Rusiei. Cu toate acestea,  dorinţa aprigă de a o scoate cîştigătoare pe cîntăreaţa ucraineană  se manifesta din plin, fără perdea şi fără a ascunde măcar de dragul respectării convenţionalismelor dedesubtul politic al acestei dorinţe -  prin Europa şi pe la noi. 


Victoria i-a fost atribuită mai mult cu efortul juriilor naţionale chipurile profesioniste, multe dintre care  s-au solidarizat  în a-l nota cu zero puncte pe reprezentatul Rusiei.  Şi comentariile păturilor sociale subţiri şi chipurile cultivate au exultat nu atît bucurîndu-se de victoria solistei din Ucraina, cît de înfrîngerea Rusiei, echivalînd locul trei al acesteia în clasamentul general cu căderea unei bombe nucleare peste Kremlin, fix pe masa de birou de sub nasul lui Putin.  Păturile astea sociale subţiri îşi mai zic şi intelectualitate, dar se pare că  plierea resentimentelor politice pe un concurs de refrene nu prea memoralizabile nu prea atestă participarea intelectului la analizarea lucrurilor şi la tragerea concluziilor. 


Invenţia asta cu juriul cică profesionist denotă şi un decalaj mare dintre felul de a aprecia al celor mulţi şi al celor care hălăduiesc prin lumea spectacolului şi mai trag cîte-o gură de aer din atmosfera politicii.  Cei mulţi le-au acordat multe puncte celora cărora juraţii le-au oferit statutul de outsider.  Mulţi nici n-au catadicsit să-şi camufleze starea de spirit antirusească în calitatea ei de bază a aprecierii performanţelor artistice.  Nu e mare bai,  că nici Rusia nu dispare de pe hartă după această paradă a tertipurilor nu prea sterile şi nici Ucraina nu va deveni Elveţia Estului după această sintetizare a muzicii cu politica. 


Problema este că atunci cînd ne gîndeam la standardele europene  presupuneam că e vorba şi de corectitudine, echidistanţă, profesionalism. Una e să condamni politica statului rus, chiar şi exagerînd uneori şi atribuindu-i intenţii şi acţiuni fanteziste, şi cu totul alta e să tăgăduieşti talentul unui cîntăreţ doar pentru că e rus.  În cazul dat, politizarea întregii realităţi doar în ciuda ruşilor riscă să frizeze absurdul. Ca în bancul despre un cuplu de pitici a cîte 140 de centrimetri, care au născut un fiu de 130 de centimetri, care s-a căsătorit cu o pitică de 130 de centimetri, care a născut un fiu de 120 de centimetri, după care piticul bunic a zic: neamul ăsta al nostru trebuie să se oprească aici, altminteri o să ne tot reproducem pînă ajungem şoricei…  

    
Cam în aceeaşi cheie glumea cineva că ar trebui introduse juriile profesioniste naţionale şi la campionatele de fotbal – dacă nu le place golul, îl anulează, dacă seamănă a rus jucătorul, îl elimină de pe teren…
Dar, la urma urmei,  conform zicalei pasărea nu vrea să devină niciodată poliglotă... 

24.05.16
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Altele
De ce Moldova nu e Țară
20.05.16
publicat de Viorel Mihail
Cînd putem spune că o țară există? Sau că nu există? De exemplu, Moldova există? –Da, ea subzistă. Dar, de fapt, ea parcă n-ar exista. Uniunea Sovietică a existat? – Da, a existat. Cînd fac afirmația, mă gîndesc la niște lucruri pe care voi încerca să le despic în ...
Suprapuneri, juxtapuneri, contrapuneri…
18.05.16
publicat de Vsevolod Ciornei
Am ieşit din sărbători cam la fel cum am intrat în ele. Pateticele tirade despre rolul purificator al acestora au rămas acolo de unde s-au pornit – în universul discursului.  Unde mai pui că sărbătorile prin mai, la noi, vin mînă-n mînă cu nişte c...
Zbor deasupra Casei de nebuni
16.05.16
publicat de Viorel Mihail
Trăind în subcultură, văduviți de elementara cultură generală pe care ar trebui s-o ofere școala, în condițiile în care normele elementare de comportament social sînt ignorate, la un moment dat, subcultura începe să fi e considerată cultură, căci racu-i pește pentru cei...
Prinţ apusean pe cal bălan
10.05.16
publicat de Vsevolod Ciornei
Tradiţionalele sărbători creştine au readus pe plaiul moldav arhaica pace socială, aşezîndu-i pe oameni la mese conform altor criterii decît cele ale apartenenţelor sau simpatiilor politice. Dar această insuliţă temporală a coexistenţei înţelepte între cei care...
Уймись, Dodon !
08.05.16
publicat de Viorel Mihail
Partidul socialiștilor a lansat campania națională ”Urmașii Victoriei”, consacrată, cităm, ”aniversării a 71-a a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Din mesajul radiofonic al liderului socialiști lor aflăm, iarăși cităm: ”Fiecare familie are prop...
Fii alături de noi!
Top