Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Progresul de conjunctură
Bucuriile se țin lanț de noi. Parcă mai ieri ni s-a permis să ne plimbăm pe continentul natal doar cu pașaportul în buzunar și iată că deja ni se promite semnarea Acordului de asociere cu UE pe la finele primei luni de vară. Ce-o să schimbe iscălirea acestui document în viața noastră de toate zilele este greu de spus.

Se presupune că vor veni mai multe parale pentru felurite proiecte și finanțarea diferitelor reforme. Vor schimba acestea în mod radical viața noastră cotidiană? Iarăși nu e ușor de spus, pentru că nici acum n-am prea dus lipsă de tot felul de credite preferențiale, granturi, finanțări comune. S-a construit și s-a reformat cîte ceva pe ici, pe colo, dar, de regulă, banii respectivi se pare că s-au cam distribuit între realizarea proiectelor de uz comun și achiziționarea unor bunuri luxoase de uz particular de către mai multe persoane care au gestionat fondurile.

 

Este evident că accelerarea procesului de apropiere a Moldovei de UE se datorează conjuncturii – evenimentelor din Ucraina și poziției neașteptat de bătăioase a Rusiei pe arena internațională. De ce o fi avînd nevoie UE să-și bifeze în agendă circumscrierea încă a unui satelit, e treaba ei. Seamănă să fie îndeplinirea angajamentului de a distanța de Rusia tot mai multe teritorii postsovietice. Rolul nostru este la fel de pasiv ca și cel al pionului mutat pe tabla de șah. Iar dorința de apropiere de UE și de aderare la ea e comparabilă cu ambiția multor moldoveni de a căpăta patalamaua de studii superioare cu orice preț și pe orice cale. Isprava de a susține un examen fără a ști aproape nimic din materia respectivă este la noi un titlu de glorie pentru elevi și studenți. Logica elementară este neputincioasă în fața întrebării cam la ce i-ar trebui omului diploma de inginer cînd nu știe cum arată un șurub sau calificarea de chirurg cînd nu știe cam în ce zonă a corpului e ficatul. Dar goana după diplome continuă de decenii, iar tendința noastră de a avea legitimație de european în timp ce nu respectăm nici legile, nici regulile, nici elementara politețe europeană merită să se înscrie în acest marș triumfal al formelor fără fond.

 

Circula pe timpurile sovietice un banc despre un tip care semăna la față și la trup cu Lenin și, cum Lenin trebuia pe atunci să fi e unul și unicul, a fost chemat la KGB, unde i s-a spus pe un ton categoric că trebuie să-și facă operație plastică pentru a nu mai fi leit liderul proletariatului mondial. La care insul s-a uitat cu condescendență la bravii apărători ai securității statului, s-a bătut cu palma peste fruntea bombată și a întrebat patetic și retoric: „Bine, înfățișarea mi-o schimb eu, dar cu gîndurile, cu gîndurile ce să fac?”

 

Vom avea document de europeni asociați sau chiar de europeni get-beget, ca să le facem, împreună cu occidentalii, în ciudă rușilor. Dar cu felul nostru de a fi bizantino-sovietic, cu nihilismul nostru juridic, cu neglijența noastră levantină, cu dezordinea și murdăria tolerată și chiar cultivată în spațiile publice, cu mentalitatea ce facem?

 

Veți zice că oțetul se face cu încetul, numai că aceste conjuncturi internaționale se schimbă la tot pasul, cu mult mai repete decît înăcrirea vinului. Și pionul mutat înainte cu perspectiva de a-l face damă poate fi sacrificat în orice moment de jucătorii concentrați pe poziții și preocupați de păstrarea figurilor mai valoroase…

16.05.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top