Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Raiul și iadul din noi
Sfintele sărbători se zice că ar fi menite să ne scoată măcar parţial şi temporar din zbuciumul van al confruntărilor şi zbaterilor laice, dar se pare că şi credinţa s-a acomodat la această lume a spectacolului permanent în care trăim, şi-a găsit locul şi îşi joacă rolul.

În spatele gesturilor ritualice oficiate cu aerul de smerenie cuvenit de solemnitatea momentelor îşi continuă zarva competiţiile pentru titlul de cel mai tare în parcare, ostenelile întru interesul buzunarului şi căutarea unui paradis terestru, căci pentru cel promis de doctrina în care ne prefacem că credem nu avem destulă răbdare şi nici garanţii că el chiar ar exista şi ne-ar aştepta cu anumite condiţii.

 

Vedem virtualul paradis terestru prin prisma politicului - dar, de fapt, ce vedem noi fără a ne folosi de această prismă? Ba chiar a geopoliticului, care în ultima vreme şi-a cam dat jos măştile şi nu ascunde că toate vorbele despre drepturi fundamentale, despre principii, valori şi standarde sînt un paravan destul de transparent şi găurit după care se preface că se ascunde banala luptă pentru bogăţie şi influenţă în SUA şi echipa lor de zgomote şi Rusia, care şi-a cam pierdut echipa şi încearcă să-şi încropească alta, deocamdată, fără exces de succes. 

 

Liderii noştri politici şi forţele noastre politice s-au adaptat iute la situaţie. Unii li se adresează alegătorilor care cred că raiul de pe Pămînt are chip american, cam ca în filmele de la Hollywood, şi dacă votăm pentru ei, vom lupta cot la cot cu americanii pentru democraţie şi drepturile omului şi, în consecinţă, vom trăi la fel ca americanii, în belşug, abundenţă şi stat de drept ideal. 

 

Alţii li se adresează celora care preferă vrabia din mînă ciorii din par. Cu ruşii am mai conlocuit, ştim cum sînt ei, ei ştiu cum sîntem noi, nu prea se aseamănă cu raiul modelul de viaţă rusesc, dar nici iad nu este şi, deci, mai bine să nu facem mişcări istorice bruşte, ca să evităm contuziile şi luxaţiile sociale. 

 

Fiecare are bucata lui de dreptate. Care şi în ce măsură o are, cine ştie… Poate ne va ajuta s-o deducem un banc despre raiul american şi cel rusesc? Cică un american şi un rus au făcut cunoştinţă stînd la coadă la intrarea în rai. Ajung la apostol, care le lămureşte că acum raiul e prevăzut şi de 100 de ani de purgatoriu. Purgatoriul e cam bizar: în fiecare dimineaţă omul e băgat într-un butoi cu excremente, se spală, apoi se duce pe toată ziua în rai. Şi tot aşa 100 de ani. În plus, geopolitica a pătruns şi în paradis: fiecare se duce în raiul lui – americanul în cel american, rusul în cel rusesc. Peste vreo săptămînă se întîlnesc cei doi şi fac schimb de impresii. Americanul zice că raiul e superb şi totuşi procedura asta matinală cu excrementele e cam stresantă. Şi îl întrebă pe rus cum e în raiul rusesc, la care ăsta zice: E minunat, ba se strică butoiul, ba îl fură cineva, ba nu vine cisterna cu excremente…   

 

Dar mai e şi o parabolă despre rai şi iad care ar fi bună de învăţătură pentru cei care vor să înveţe. A ajuns unul în rai, unde totul e ca în viaţa de pe Pămînt, dar oamenii sînt cu toţii veseli, fericiţi, binevoitori, prietenoşi. I-a plăcut insului, dar era curios să afle cum e iadul. Şi l-a rugat pe un arhanghel să-i organizeze o excursie într-acolo. Zis şi făcut. În iad omul vede un tablou ciudat: acelaşi peisal, aceleaşi condiţii de viaţă ca şi în rai, dar toţi umblă supăraţi, nemulţumiţi, mohorîţi… Omul nostru îl întreabă pe arhanghel: - Ce nu le place ăstora, de ce sînt nemulţumiţi, doar totul e exact la fel ca în rai? 

 

Da, răspunse arhanghelul, dar ei cred că în rai e mai bine…

19.04.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top