Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Recolta de micşunele
Anul a început nu doar cu focuri de artificii, ci şi cu focuri de armă. Oamenii politici nu şi-au dezminţit vocaţia şi au transformat tragedia de la Paris într-un spectacol global al ipocriziei, deplasînd accentele de pe premisele reale ale evenimentului pe unele secundare şi etalînd o solidaritate abstractă menită să camufleze nedorinţa de a schimba ceva în felul de a gestiona lumea.

Ahtiată de flash-moburi, multă lume s-a autoproclamat Charlie şi foarte puţini s-au întrebat de ce aceleaşi persoane care omoară oameni în Siria devin criminali abia cînd omoară oameni în Europa. A pune accentul pe sacralitatea libertăţii de expresie ca valoare fundamentală a societăţii moderne e pură demagogie.

 

Dacă ne ostenim niţel de tot cu vreo cîteva exerciţii de resuscitare a memoriei, constatăm cu lesniciune că actele de terorism au avut şi alte ţinte nu mai puţin demne de milă decît o echipă de umorişti şi caricaturişti: spitale, şcoli, teatre, metroul la Moscova, trenuri în Spania, un maraton în SUA, ca să ne limităm doar la cîteva exemple. Deci, în loc de a investiga cine cultivă şi finanţează focarele terorismului mondial, s-a lansat o leapşă de genul celei cu vărsatul găleţii cu apă în cap dintr-o vară recentă. Trăim în epoca spectacolelor şi transformăm totul în spectacol.

 

La Chişinău, a fost reluat spectacolul negocierilor pentru constituirea coaliţiei de guvernămînt, şi acesta fiind condimentat cu o bombă, ce-i drept, din fericire, în Moldova, ca de obicei, bubuitura fu doar una eminamente mediatică. Liberal-democraţii şi democraţii, pe de o parte, şi liberalii, pe de alta, nu au reuşit să împartă blana ursului din pădure, după care PD şi PLDM au purces la negocieri cu comuniştii, stîrnind valuri de indignare în sînul electoratului categoric şi intransigent - apropo, şi electoratul categoric şi intransigent al comuniştilor a reacţionat la fel.

 

Nu e nimic de mirare, căci partidele înseşi şi liderii lor au cultivat această intransigenţă, declarînd sus şi tare în campania electorală că nici cu pistolul la tîmplă nu vor face alianţă cu cei din partea de dincolo a baricadelor. Politicienii moldoveni nu au învăţat suficient de bine englezeşte şi nu pricep că never say never again înseamnă niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii cum aranjează lucrurile divinitatea sau hazardul.

 

Intransigenţii care se supără pe politicienii care se bat pentru funcţii, în loc să aspire la idealuri, se zbat între dramatic şi ridicol. Încă Goethe spunea că Nimeni nu te poate înşela - tu singur te înşeli asupra celorlalţi. Dacă alegătorii care cred că lozincile proeuropene ale politicienilor ne vor aduce pe tavă drumuri nemţeşti, parfumuri franţuzeşti şi umor englezesc, nu au decît să voteze în continuare pentru gurile rostitoare de lozinci.

 

Şi să creadă că, după ce vor fi aleşi, mincinoşii vor deveni sinceri, ambiţioşii - modeşti, iar afemeiaţii - buni familişti. Albert Einstein spunea că prostia înseamnă să faci mereu acelaşi lucru şi să te aştepţi la rezultate diferite. Cum ar fi să sădeşti plopi şi răchite şi să te aştepţi la recolte de mere şi micşunele.

 

Cine va constitui alianţa şi cum se va numi ea? Dacă vom tot crede că denumirile partidelor şi numele liderilor sînt elementele esenţiale ale vieţii noastre, înseamnă că avem încă mult şi bine de săltat din flashmob în show, din lac în puţ şi de la bal la spital.

16.01.15
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top