Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Războiul rece şi pacea fierbinte
Se pare că se profilează o pauză în desfăşurarea ostilităţilor din Ucraina, dar e mai mult ca probabil că ar fi prematur ca iubitorii de pace în toată lumea să răsufle uşuraţi.

Încetarea focului, chiar şi una definitivă, nu pune capăt conflictului, ci, conform unei metafore încetăţenite deja în limbajul politicii internaţionale, doar îl „îngheaţă”. Noi o ştim prea bine avînd în preajmă o republică autoproclamată rebelă şi teribilistă pe malul stîng al Nistrului. De două decenii şi ceva se tot poartă negocieri pentru reintegrarea acestei regiuni în structura statului moldovenesc şi tot de atîta vreme dialogul este unul dintre surd şi mut. Probabil că şi în ţara vecină scenariul evenimentelor se va plia pe aceeaşi schemă, cu modificări care ţin de specificul local şi de împrejurările momentului actual. Va fi un fel de „pace rece” care va lua locul războiului fierbinte, dar şi experienţa noastră dovedeşte validitatea vechii zicale conform căreia o pace proastă este de preferat unui război bun. O zicală pusă la îndoială în permanenţă de nişte eterni războinici ai scrisului şi rostitului, meşteri mari la formularea chemărilor belicoase, conştienţi de faptul că nu ei vor fi cei care vor ieşi pe cîmpul de luptă ca să le verifice lozincile.

 

Un banc vechi povesteşte despre un ucrainean care a prins peştişorul de aur şi căruia acesta i-a propus, după cum se şi cuvine în poveste, să-i îndeplinească trei dorinţe. Prima dorinţă a ucraineanului era ca Suedia să atace cu oştile sale Turcia, a doua – ca Turcia să atace Suedia şi a treia – ca Suedia să atace din nou Turcia. „Tu ce ai din toate astea?” îl întrebă peştişorul. „Păi, şi suedezii, şi turcii trebuie să treacă prin Rusia în drum spre inamic şi trag nădejde să-i calce în picioare pe toţi ruşii”.

 

Istoria este ironică şi adeseori chiar sarcastică: mai mulţi comentatori ai fenomenului politic din toată lumea califică evenimentele din ţara vecină ca pe un episod al confruntării globale dintre SUA cu aliaţii săi şi Rusia, iar luptele se dau pe teritoriul Ucrainei. Sînt călcate în picioare interesele ucrainenilor, ba chiar şi vieţile lor, un fel de victime colaterale mărunte dacă le raportăm la proporţiile confruntării şi mizele acesteia.

 

Şi teritoriul Moldovei face parte din cîmpul de luptă al acestui război care şi-a părăsit spaţiul virtual în care sperăm să revină în curînd. Unii războinici ai condeiului trasează pe hîrtie sau pe ecranele monitoarelor scheme fanteziste în care Republica Moldova apare ca un aliat barosan al marilor jucători de pe scena politicii mondiale. Aceştia, cică, îşi vor mobiliza toate forţele ca să-i apere pe moldoveni de agresiunea rusească, de aceea conducătorii Moldovei mai că ar trebui să rupă toate relaţiile cu Rusia şi s-o atace cu praştii şi ţăpoaie.

 

Seamănă a naivitate, dar poate fi un banal exces de zel al unor inşi care în toate împrejurările sînt mai catolici decît papa şi după ce încearcă marea cu degetul afirmă că e adîncă pînă la unghie.

 

Pacea fierbinte sau războiul rece va continua. Rolul nostru va rămîne acelaşi - de figuranţi şi de victime colaterale. Aşa a fost făcută distribuţia de către destin. Există actori care nu au jucat şi nu vor juca niciodată rolul lui Hamlet, ci doar al celui de-al doilea gardian. După spectacol, acasă, la cină, el poate să recite cu patos şi dăruire „A fi sau a nu fi, iată-ntrebarea” şi să creadă că o face la fel de bine ca protagonistul consacrat din trupa sa. Şi poate să creadă la fel şi membrii familiei lui. Doar atît. Un fel de glorie de bucătărie şi triumf de familie.

05.09.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top