Fii alături de noi
Deja Îmi place!
Sirena şi balena
Şi după alegerile din Ucraina, şi după cele prezidenţiale din România, prin publicaţiile tipărite şi electronice din Moldova s-au perindat multe titluri culese măşcat cu ideea că aceste scrutine trebuie să constituie o lecţie sau mai multe lecţii pentru politicienii şi alegătorii de la noi. E normal, căci, vorba ceea, omul cît trăieşte învaţă şi ştiţi din zicală cum moare.

În fond, tragem învăţăminte întotdeauna şi la tot pasul, dar nu ne garantează nimeni că sînt chiar cele de care avem nevoie. Se mai întîmplă ca viaţa să ne arate cu degetul luna, iar noi să discutăm despre structura osoasă a degetului şi despre metalul din care e confecţionat inelul de pe el.

 

Analiştii noştri proeuropeni şi adepţi ai democraţiei i-au invidiat pe ucraineni pentru că au un parlament fără comunişti şi aproape fără opoziţie. Lipsa opoziţiei este considerată de democratizatorii noştri un indiciu al triumfului democraţiei. E şi ăsta un punct de vedere.

 

Scrutinul prezidenţial de peste Prut e văzut prin aceeaşi prismă a victoriei asupra comunismului, care în România are mai multe pseudonime, în funcţie de cine îl combate. Adică, Ponta şi PSD au fost demonizaţi în campanie ca fiind întruchiparea a tot ce este neeuropean şi antieuropean în România. Faptul că România a aderat la NATO şi a pregătit aderarea la UE sub guvernare pesedistă nu mai contează, pentru că strică armonia şi logica mesajului.

 

De altfel, şi din partea PSD s-a vehiculat spectaculoasa idee că Iohannis este omul mafiei masonice germano-ruse care va punea gheara sa malefică pe România.

 

Doar extratereştrii lipsesc din aceste basme politice în care e suficient să dobori balaurul comunist şi prorus ca să porneşti pe calea cea dreaptă şi luminoasă a unui viitor de aur.

 

Scriitorul rus necomunist Victor Pelevin scria că „oamenii se alungă în permanenţă după nişte vedenii care apar în capetele lor. Dar, dintr-o nu se ştie care cauză, ei se alungă după ele nu înăuntrul capului, unde apar aceste vedenii, ci prin lumea fizică şi reală, peste care vedeniile se suprapun. Iar apoi, cînd vedeniile se destramă, omul se opreşte şi zice – vai, mamă dragă, dar ce-a fost asta? Unde mă aflu şi de ce şi ce-i de făcut acum? Şi asta se întîmplă cu regularitate nu doar cu oamenii, ci şi cu civilizaţii întregi. A trăi printre iluzii este pentru om la fel de firesc cum e pentru greier să stea în iarbă”.

 

Mai pe scurt, oamenii se dumiresc cu timpul că au cam greşit, de aceea, cineva spunea: „Nu contrazice niciodată un prost, aşteaptă puţin şi o va face el singur”. Numai că respectivul nu acceptă că se contrazice, ci că este cineva de vină pentru că i s-a părut ce n-a fost.

 

Cică pe uşa unei săli de gimnastică era o pancartă publicitară cu întrebarea adresată femeilor: „Ce vrei să fii, sirenă sau balenă?”. Cineva a scris cu pixul pe ea: „Balenă, pentru că, deşi nu este elegantă, există în realitate. Spre deosebire de sirenă”.

 

Frumos formulat, numai că sala de gimnastică este mereu plină de doamne şi domnişoare convinse că e mai bine să devii sirenă şi că asta chiar e posibil…

21.11.14
Vsevolod Ciornei
îmi place
distribuie
Fii alături de noi!
Top